Ghid de implementare a manualului digital de educație pentru media (clasele a X-a/a XI-a)

Dezvoltarea culturii media: context și impact

MASS-MEDIA ȘI MULTIMEDIA CA FACTOR EDUCATIV

Societatea sec. XXI este una dominată de mass-media și, mai nou, de multimedia, care s-au impus ca o componentă esențială a lumii moderne. Acestea (denumite împreună cu un termen generic media) se manifestă permanent ca un actor activ al jocului social, modelând celelalte subsisteme ale societății: politicul, economicul, cultura etc.

Prin canalele sale, media poate fi, însă, o „armă cu două tăișuri”:

ca factor de progres, influența ei se reflectă în creșterea/sporirea calității și standardelor culturale și sociale ale vieții;
ca mijloc de dominare și manipulare², nu face decât să uni lateralizeze sau să diminueze răspunsul publicului la marile provocări ale realității de zi cu zi.

În absența unei educații pentru media ca sursă de autoeducare, fără o interpretare obiectivă a perceperii critice a media, aceste tehnologii nu vor face parte din potențialul vieții, ci din rutina acesteia.

Pe lângă faptul de a fi un mijloc de informare în societatea modernă, media este și un factor al educației, chemat să amplifice, să constituie sau să diversifice experiențele cognitive și comportamentale ale indivizilor. Acțiunile acestui mediu educogen, ca și ale celorlalte medii de socializare și devenire întru cultură a individului – școală, familie, biserică, instituții culturale –, trebuie să se conjuge, pentru a modela adecvat comportamente și conștiințe în acord cu idealurile epocii.

Comunicarea de masă face parte, așadar, din multiplele dimensiuni ale contextului sociocultural în care cresc și se formează copiii. Comparativ cu acum 10-15 ani, timpul dedicat consumului de mesaje mediatice, îndeosebi audio-vizuale, de către elevi este în creștere. Implicațiile în evoluția dezvoltării personalității acestora sunt imediate sau la- tente, directe sau indirecte, previzibile sau imprevizibile.

Curiozitatea și dorința de cunoaștere a copilului, adolescentului/adolescentei, tânărului/tinerei nu mai sunt satisfăcute doar în cadrul restrâns al clasei sau al experiențelor cotidiene extrașcolare. Mai mult decât un mijloc de divertisment, media reprezintă o fereastră larg deschisă spre lume, cu multe tentații, provocări, adesea fiind denumită „ochiul lumii”, conform afirmației lui Lewis Mumford. Tinerii/tinerele și copiii sunt atrași de universul digital. Acesta este tot mai aproape de interesele lor și se prezintă sub formă de jocuri, videoclipuri, producții cinematografice, conexiuni de tot felul – forumuri de discuții, site-uri, jocuri virtuale, chaturi, discuții în timp real. Registrul mass-media de altădată se lărgește odată cu progresul tehnologic într-un ritm tot mai intens, chiar dacă identificăm și suporturi aparent tradiționale, dar care sunt valorificate prin noile tehnologii digitale (păpuși care vorbesc, roboței cu diverse performanțe intelectuale ș.a.).

Relația dintre mass-media, multimedia și procesul de dezvoltare a personalității copiilor, adolescenților/adolescentelor, tinerilor/tinerelor este un subiect de interes constant pentru cercetările din diverse domenii: psihologie, pedagogie, jurnalism ș.a. Efectele educative ale comunicării mediatice pot fi rezumate, conform unor surse de referință, la:

noi experiențe cognitive;
sprijin pentru conceptualizarea cunoașterii;
influențe formative la nivelul afectivității;
modelare a comportamentelor;
motivare pentru socializare și interacțiune socială.

Aportul educativ al mass-media, despre care vorbește și G. Cucu în lucrarea sa Educația și mass-media, are, astfel, un rol deosebit în constituirea codului sociocultural al individului. Conținuturile mesajelor difuzate de media au o mai mare influență asupra modului de a gândi și a simți al copiilorși adolescenților/adolescentelor decât asupra opiniei adulților. Acest lucru poate fi explicat analizând problematica stadiilor de dezvoltare la J. Piaget, care, în lucrarea Psihologia inteligenței, demonstrează că evoluția mentală nu apare ca rezultat al unor acumulări continue, ci are un caracter stadial, pe etape, fiecare având o anumită structură specifică. Adolescenților și adolescentelor, spre exemplu, le sunt dedicate multe producții media (presă, radio, televiziune, internet, jocuri electroni- ce). Este vârsta la care se formează atitudini și deprinderi culturale specifice, pasiuni și aspirații, pentru care se acordă importante resurse de încredere, de timp și de bani.

Alături de școală și de alte instituții implicate, mass-media și multimedia are, așadar, un rol important în sistemul factorilor educativi, adăugând noi dimensiuni eforturilor generale de formare și dezvoltare a personalității umane. Așadar, media poate influența personalitatea umană pe:

dimensiune cognitivă (schimbarea imaginii despre lume);
dimensiune afectivă (modificarea sau crearea unor sentimente sau atitudini);
dimensiune comportamentală (modificări ale felurilor în care acționează indivizii și fenomene de mobilizare socială).

Aportul educativ se face în două moduri: implicit și explicit. În esență, dacă ne referim numai la funcțiile mass-media (de informare, corelare, comunicare și divertisment), constatăm că ele incorporează funcția educativă prin realizarea informării, culturalizării și socializării individului. Această funcție este specifică și pentru multimedia, prin demersul plurivalent pe care îl are.

Media oferă posibilități educative spontane și eterogene, dar este utilizată și pentru realizarea unor activități educative explicite. În legătură cu acest subiect, Ioan Cerghit opina, încă în anii ’70 ai secolului trecut, că: „… mass-media formează al patrulea mediu constant de viață al copilului, alături de cel familial, de cel școlar și de anturajul obișnuit de relații. Mass-media nu se substituie școlii, iar influența sa este complexă, reprezentând un element fundamental în relația dintre om și mediul înconjurător”.

Totodată, este important să amintim că responsabilitățile de formare inițială ce-i revin școlii nu asigură o cunoaștere încheiată definitivă, suficientă individului pentru tot restul vieții. Prin urmare, în afara mediului școlar, educogen prin excelență, influențe educative de necontestat are mediul social extrașcolar, care este un adevărat câmp formativ, constituit de instituțiile sociale menționate. Pentru a se putea autoeduca pe tot parcursul vieții, omul trebuie să se folosească cu iscusință de mijloacele de socializare și culturalizare pe care societatea i le pune la dispoziție. Dintre acestea, mijloacele de comunicare în masă se disting ca importanță, pentru că oferă posibilități rapide, incontestabile de realizare și de educație permanentă pe parcursul întregii vieți.

EFECTELE POZITIVE ȘI CELE NEGATIVE ALE MEDIA ASUPRA ADOLESCENTULUI/ADOLESCENTEI

Evaluarea influenței mijloacelor de comunicare în masă asupra indivizilor constituie, de mai multe decenii, o preocupare majoră a cercetătorilor și cercetătoarelor din diverse domenii. Prof. dr. Ioan Drăgan, director al Centrului de Studii Media și Noi Tehnologii de Comunicare al Universității din București, coordonatorul studiului Reprezentarea violenței televizuale și protecția copilului, declara: „În societatea ecranelor și a generației catodice, copiii se formează, în principal, într-un univers al realității televizuale și al comunicării virtuale, care devin adevărata lor realitate. O consecință a acestei schimbări istorice de paradigmă constă în riscul pierderii conștiinței diferenței dintre bine și rău”.

Specialiștii români au evaluat, totodată, potențialul mass-media de a constitui un mijloc eficace de educare și modelare a generațiilor tinere, elucidând, deopotrivă, efectele pozitive și cele negative ale acestora în educație. La ele fac referință și un prim studiu de la noi, precum și sondajul privind influența mass-media realizat de un grup de cercetători din România.

Dacă persoanele adulte dispun de un fond spiritual relativ cristalizat și, în consecință, sunt capabile să selecteze critic și să asimileze conținutul mesajelor media, conducându-se după un sistem propriu de valori deja constituit, atunci copiii, adolescenții și adolescentele, tinerele și tinerii, aflați în plin proces de maturizare intelectuală, afectivă, morală și civică, sunt mai vulnerabili, mai ușor de influențat în sens negativ. Prin urmare, este necesar de luat în considerare și natura ambivalentă a efectelor media – atât cele pozitive, cât și cele negative – asupra indivizilor, în general, și a tinerilor, în special.

Care ar fi efectele pozitive? Mass-media și multimedia ajută la integrarea social-culturală a auditoriului de toate vârstele, în special a copiilor, adolescenților și adolescentelor, tinerilor și tinerelor, mai cu seamă prin înlesnirea capacității de deprindere a unor roluri civice, familiale, culturale. Totodată, media întărește sentimentul responsabilității sociale, sentimentul dăruirii și necesitatea comunicării, cultivă aspirații și idealuri. Apropierea dintre oameni, optimizarea relațiilor interumane, în primul rând, apoi promovarea

valorilor precum demnitatea, echitatea, generozitatea, ordinea, libertatea, democratizarea culturii, consolidarea democrației reprezintă alte efectele pozitive.

În cercurile de experte și experți din media, psihologie, din pedagogie continuă disputa aprinsă privind diversele alternative ale universului digital, în care trăiește mai mult generația APP. Pentru entuziaști și entuziaste precum Danah Boyd, Cathy Davidson, Henry Jenkins, Clay Shirky și David Weinberger, noile media nu doar reprezintă noi parcursuri pentru exprimarea creativă, ci ele „… vin cu promisiunea intrării într-o epocă fără precedent a participării democratice, a performării experte a unor abilități și arii de cunoaștere diverse, a exprimării creative printr-o sumedenie de mijloace, individual sau colectiv”. Efectele negative tind să aibă o pondere mai mare și abia urmează să fie analizate inclusiv pe palierul impactului multimedia asupra copilului. O primă observație generală, care corespunde și opiniei profesorilor/profesoarelor, psihologilor/psihologelor și părinților, este constatarea că tinerii și tinerele consumă tot mai mult media în ultimii ani, în special televiziune, internet, muzică, și mai puțin reviste specifice vârstei și cărți. Această concluzie concordă cu rezultatele altor cercetări și sondaje din alte țări și de la noiși conduce spre convingerea că este posibilă manifestarea unor influențe puternice asupra tinerilor consumatori și consumatoare în cadrul educației informale pe care ei o primesc din experiențele cotidiene repetate și semnificative.

Mai mult decât atât, consumul de media online fiind în creștere tot mai mare de la un an la altul, în special din 2020 încoace, cercetările de la noi relevă faptul că:

cele mai problematice situații cu care se confruntă elevele și elevii se referă la relaționarea și comunicarea online;
numărul de cazuri de abuz în mediul online raportate/investigate este în creștere;
multe cazuri de abuz online rămân neidentificate;
amploarea, severitatea și complexitatea exploatării și abuzului sexual online în raport cu adolescenții, precum și cu adulții, este în creștere.

Poziția de receptori, de consumatori și consumatoare media reprezintă situația reală de la care specialiștii și specialistele Institutului de Științe ale Educației din București au pornit o investigație relevantă pentru subiectul nostru. Analiza comprehensivă realizată cuprinde implicațiile de ordin educativ, care decurg din expunerea prelungită la mesajele media. Din perspectiva construirii sinelui, media este un mediu la care tinerii se raportează constant, fără ca ei să fie pregătiți pentru a face și a utiliza diferențele dintre realitate, reprezentarea acesteia și virtualitate. Copiilor, tinerilor și tinerelor trebuie să le fie explicat faptul că sursele media construiesc imagini ale realității în funcție de logica profitului și a divertismentului, de interese diverse și variate norme de producție. La extremă, mass-media abolesc referința la real, devin un construct suficient sieși, o „hiper-realitate”. În timp ce elevii și elevele sunt preocupați/preocupate de a-și intermedia raportarea la realitate prin media, adulții, mai ales experții/expertele, consideră că, prin consumul de media, tinerii și tinerele se îndepărtează de realitatea autentică, își pierd timpul, chiar, mai grav, că nu mai ajung sa-și trăiască în mod normal vârsta copilăriei, a adolescenței.

Oferta mediatică este tot mai frecvent de o calitate îndoielnică din cauza mediatizării, în ultima vreme, a personajelor mediocre, cu un nivel cultural scăzut, vulgare, anti-model, a unor evenimente mondene irelevante, banale, a unor subiecte, filme, jocuri cu mesaj violent. În lume există mai mult de 1 200 de rapoarte, valabile pentru ultimii 50 de ani, care arată impactul violent al mass-mediei asupra copiilor, adolescenților și adolescentelor. Studiile din tot mai multe țări întăresc teoria conform căreia există o legătură puternică între violența din mass-media și comportamentul uman. De asemenea, concluziile cercetărilor confirmă ipotezele specialiștilor și specialistelor în domeniul psihologiei și sociologiei: tinerii și tinerele devin imuni/imune la violența pe care o observă în lumea reală, nu le pasă de durerea și suferința altora și, în timp, ajung să creadă că agresivitatea este o stare de fapt, iar violența – un lucru normal și generalizat al vieții de zi cu zi.

Noile forme virtuale de socializare și interacțiune au amplificat un șir de probleme sociale, precum hărțuirea cibernetică, abuzul sexual online (grooming), intimidarea, autoizolarea, molestarea etc., probleme care, în cazul minorilor/minorelor, obțin conotații mult mai periculoase și complexe din cauza lipsei de experiență și a profilului psihologic scăzut al acestora.

Într-un studiu de referință, Rachel O’Connell analizează riguros metoda groomingului. Spațiul virtual oferă oportunități de neînchipuit pentru înșelăciune, iar caracterul latent pe care se bazează abuzul sexual asupra copiilor permite un acces fără precedent la minorii vulnerabili în casele lor proprii. Conform rapoartelor din presa scrisă națională, chat-roomurile sunt cele mai populare activități online ale copiilor, în timp ce majoritatea lor nu sunt deloc monitorizate. Prin intermediul acestora, persoanele adulte necunoscute pot contacta direct cu copiii. Ambianța „sigură” de acasă, combinată cu încrederea în oameni, pe care copiii o au în mod natural la o vârstă anumită, îi face să uite că aceste persoane sunt străine pentru ei. Acest lucru îi înlesnește abuzatorului sarcina de a „vâna” un copil care în „lumea reală” niciodată nu ar intra în vorbă cu un necunoscut.

De precizat că la 25 octombrie 2007, Consiliul Europei a aprobat Convenția Lanzarote privind protecția copiilor împotriva exploatării și abuzurilor sexuale (Convention on the Protection of Children against Sexual Exploitation and Sexual Abuse), iar Republica Moldova este unul dintre statele semnatare ale acestui document. În conformitate cu prevederile art. 6, Educația pentru copil, „Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că toți copiii primesc, în cadrul învățământului primar și secundar, informații cu privire la riscurile exploatării sexuale și abuzurilor sexuale, precum și cu privire la mijloacele prin care se pot apăra, în funcție de nivelul lor de dezvoltare. Aceste informații, asigurate, după caz, în colaborare cu părinții, vor fi furnizate în contextul unei informări mai generale asupra sexualității și vor acorda o atenție specială situațiilor de risc, în special celor care implică folosirea noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor”.

Un document de referință la nivel european, care în ultimul deceniu a influențat politicile europene, este Studiul asupra criteriilor de evaluare pentru nivelele de educație media (Study on Assesment Criteria for Media Literacy Levels, 2009) care, după o analiză pertinentă a conceptului de educație pentru media și a faptului cum acesta e perceput la nivel european, vine cu o serie de recomandări de nivel internațional și național. La recomandările privind educația se subliniază că gândirea critică și cetățenia activă sunt foarte strâns legate de educația pentru media. „În plus, societatea cunoașterii în care Europa funcționează cere ca educația pentru media să aibă un loc în centrul educației. Inovația și creativitatea prin informație și tehnologiile comunicării sunt competențe de bază pe care educația trebuie să le realizeze”.

Un alt document de referință, semnat de Uniunea Europeană în anul 2012, este Strategia europeană pentru un internet mai bun pentru copii. Conform acestuia, toate statele membre ar trebui să pună în aplicare strategii de includere în programa școlară a unor cursuri pe tema siguranței online: „Competențele și educația în domeniile digital și media sunt esențiale atunci când vine vorba de utilizarea internetului de către copii. Deoarece copiii încep să utilizeze internetul la vârste foarte fragede, este necesar ca educația în domeniul siguranței online să înceapă în primii ani ai copilăriei, prin adaptarea strategiilor de implementare la nevoile și gradele de autonomie specifice copiilor de vârstă mică și adolescenților. Școlile sunt cele mai indicate pentru a asigura o comunicare eficientă cu majoritatea copiilor, indiferent de vârsta, venitul sau educația acestora, precum și cu alți beneficiari-cheie ai mesajelor privind siguranța online, cum ar fi profesorii și (indirect) părinții. Siguranța online, ca obiect de studiu specific, este inclusă în prezent în programa școlară a 23 de sisteme de învățământ din întreaga Europă”.

În Republica Moldova, până în anul 2018, acest lucru s-a făcut fragmentar prin introducerea unor module și activități extrașcolare. Educația digitală introdusă în educația formală asigură din 2018 alfabetizarea digitală a elevilor și elevelor începând cu primul an de școlaritate – competență absolut necesară în contextul noii paradigme educaționale. O serie de cercetători (P. Lazarsfeld, M.L. DeFleur și S. Ball-Rokeach) demonstrează că între mass-media și deteriorarea morală a vieții sociale există o strânsă legătură. În sprijinul acestor afirmații, cercetătorii supun atenției o serie de acte antimorale și antisociale la care ar fi incitați copiii, adolescenții/adolescentele și tinerii/tinerele. Se au în vedere, mai ales, acele manifestări de conduită care, prin însăși evoluția lor, se pot impune în viața acestora de la o anumită vârstă. Jocul „Balena albastră”, ce a luat amploare în anii 2016-2017, a avut drept urmare faptul că mai mulți adolescenți și adolescente din spațiul ex-sovietic s-au sinucis. Acesta, apoi jocul virtual „Bufnița roșie”, demonstrează o dată în plus că riscurile consumului unor produse media cu caracter distructiv pot fi chiar fatale, atunci când spațiul media nu este reglementat din punct de vedere legislativ, sub aspectul securității mediatice, iar părinții și profesorii/profesoarele nu cunosc nimic sau cunosc puțin despre preocupările virtuale ale copiilor.

Este important ca fiecare instituție de învățământ să devină un model de siguranță fizică și online pentru comunitatea școlară. În acest scop, e necesară pregătirea cadrelor didactice, informarea părinților și formarea corectă a beneficiarilor. De menționat că în anul 2020, Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova, în colaborare cu Centrul „La Strada”, a elaborat și ulterior pilotat Standardele pentru protecția și siguranța copiilor/elevilor în mediul online. Documentul are ca scop să asigure un minim necesar de acțiuni pe care trebuie să le dezvolte instituțiile de învățământ general pentru a consolida efortul de promovare a siguranței online și creare a unui mediu sigur și protejat pentru copii și elevi/eleve, stabilirea măsurilor de informare cu regularitate a cadrelor didactice, a părinților și copiilor și elevilor/elevelor despre siguranța online. Standardele au fost elaborate în conformitate cu Recomandările Consiliului Europei pentru promovarea educației privind cetățenia digitală, Cadrul European pentru competențe digitale, Planul de acțiuni privind educația digitală, elaborat și aprobat de Comisia Europeană.

Vom menționa, de asemenea, că în baza celui din urmă act nominalizat, MEC a dezvoltat și aprobat, în anul 2023, documentul Cadrul de competențe digitale ale cadrului didactic din educație (cadrul DigCompEdu), conform căruia s-au stabilit 6 niveluri, de la A1 la C2, pentru a măsura competența digitală a cadrului didactic, în baza la 6 domenii. Jean Rousselet aduce și alte date privind efectul media asupra copilului și tânărului/ tinerei: „Unii copii, decepționați de a descoperi odată cu vârsta o lume foarte diferită de cea prezentă pe ecrane, se răzvrătesc și caută să prelungească în viața de fiecare zi ficțiunile cu care au fost obișnuiți. Refuzând să se integreze în societate, ei se străduiesc să o modeleze după imaginea care li s-a arătat și, în mod inevitabil, intră în conflict cu toți cei care nu împărtășesc vederile lor romanțioase”. Astăzi putem reproșa nu doar televiziunii, radioului, ci, mai cu seamă, conținuturilor multimedia faptul că au ca efecte crearea și satisfacerea unor false nevoi spirituale, aplatizarea și uniformizarea personalității, a opiniilor și a gusturilor indivizilor, căci fluxul constant și lipsit de diferențieri al mesajelor sale este acceptat fără prea multe rezerve critice.

În ceea ce privește violența de care aminteam, agresivitatea și imoralitatea la copii și adolescente/adolescenți, majoritatea cercetărilor și cercetătoarelor au concluzionat că originea acestora trebuie căutată mai întâi de toate în raporturile lor personale cu părinții, cu familia, cu grupurile din care fac parte, cu școala, cu societatea. Aceștia ar fi factorii principali, media venind doar să-i întăreascăși să contribuie la desensibilizarea la violență.

Concluzionând, utilizarea excesivă a mijloacelor de informare în masă, îndeosebi la o anumită vârstă, aceea de formare a personalității, conduce la pasivitate și comoditate în gândire, la căutarea unor forme facile, superficiale de informație culturală, la anihilarea spiritului critic și a independenței în gândire, la mediocritate estetică și morală. Dependența față de media duce și la oboseală, stres, depresii, scăderea rezultatelor școlare și influențează vocabularul tinerilor/tinerelor (prin folosirea unor cuvinte nepotrivite în emisiuni dedicate acestora și nu numai), precum și comportamentul lor în ansamblu. Dependența indică, totodată, lipsa de opțiuni și priorități, de autocontrol, absența unui proiect de viață, un eșec educațional în plan formal și informal, de care se fac responsabili părinții și profesorii, atunci când vorbim de copii și adolescenți/adolescente.

În altă ordine de idei, se impune să mai reținem un moment. Potențialul educativ pe care ar putea să-l ofere mass-media și multimedia este conceput, organizat, utilizat de către adulți în corespondență cu propriile nevoi, așteptări și beneficii. Mai puțin sau chiar deloc se ține seama de nevoile de dezvoltare sănătoasă ale vârstei tinere. Abandonarea copiilor, adolescenților/adolescentelor în fața televizoruluiși, mai recent, în fata computerului, tabletei, telefonului mobil, substituirea funcțiilor de comunicare tradițională și de petrecere a timpului liber în raporturile directe cu adulții din familie, cu educatorii și educatoarele din scoală sau cu tinerii și tinerele de aceeași vârsta reprezintă, așadar, consecințe pe care societatea, școala, familia, mai cu seamă, trebuie să le conștientizeze și să le contracareze sau înlăture.

EDUCAȚIA PENTRU MEDIA ȘI MISIUNEA ȘCOLII
Într-o societate dominată de media, școala are din ce în ce mai mult funcția nu numai de transmitere a informației, ci și cea de selecție, structurare și sistematizare a informației. Iată ce relevă cercetările amintite anterior, care includ și chestionare sugestive despre nivelul de pregătire a actorilor mediului educațional și a celor educabili în valorificarea produselor media:

Profesorii/profesoarele cunosc impactul pe care mass-media îl are asupra elevilor și elevelor, recunosc că este nevoie de o educație în acest sens, însă nu sunt foarte implicați/implicate sau suficient de pregătiți/pregătite în ceea ce privește educația pentru folosirea rațională a mass-media/multimedia. Cadrele didactice trebuie instruite fie la etapa de formare inițială, fie la cursurile de formare continuă despre cunoașterea posibilelor disfuncții ale comunicării mediatice și identificarea modalităților de prevenire și corecție a efectelor indezirabile asupra personalității elevilor și elevelor.
Părinții cunosc faptul că nu toate programele TV, jocurile la calculator și informațiile din internet sunt benefice adolescenților și adolescentelor. Mulți dintre ei însă nu sunt destul de conștienți de efectele acestora și nu acordă atenția necesară programului pe care copiii lor îl au în fiecare zi, produselor media consumate, prietenilor/prietenelor cu care aceștia se întrețin în spațiul virtual.
Adolescenții/adolescentele nu știu să aleagă programele TV pe care să le urmărească, jocurile, filmulețele la calculator și informațiile relevante pentru vârsta lor din internet și o fac, deseori, din lipsă de ocupație și ghidare adecvată din partea adulților. Acest lucru se datorează, în parte, profesorilor și profesoarelor care nu îi îndrumă și părinților care fie sunt lipsă, fie nu se ocupă îndeajuns de mult de educația lor sau nu au pregătirea necesară pentru a-i ghida adecvat în utilizarea corectă a mass-mediei.

Prin demersul său instructiv-educativ complex, inter- pluri- și transdisciplinar, școala trebuie:

să dezvolte la elevi și eleve spiritul critic;
să promoveze capacitatea de discernământ și de judecată față de un limbaj atât de echivoc cum este acel audiovizual, să nu accepte fără un examen critic tot ceea ce citesc, aud și văd copiii;
să-i ajute pe educabili să-și însușească criterii de apreciere, ierarhizare și selecție, de evaluare și sintetizare a tot ceea ce este calitativ din avalanșa informațională;
să găsească mijloace și modalități prin care să contraargumenteze dorința tinerilor și tinerelor de a întrebuința informațiile în scopuri antisociale etc.

Acest demers configurează conținutul noii educații pentru mass-media, stipulată și în documentele elaborate și promovate de UNESCO, de la 1950 încoace, cu denumirea Educația pentru comunicare și pentru mass-media, alături de alte deziderate/componente ale educației sau noi tipuri de conținuturi: educația pentru mediu, educația pentru sănătate, educația pentru democrație, educația pentru șanse egale, educația interculturală, educația pentru familie, educația economică ș.a., care au apărut ca răspuns la imperativele lumii contemporane³².

Alfabetizarea media a devenit, prin urmare, o necesitate imperioasă din raționamentele expuse deja. Școala trebuie să răspundă acestei provocări, asumându-și într-un mod mai hotărât:

misiunea sa educativă, prin a transmite mesaje, a se concentra pe furnizarea instrumentelor culturale necesare elaborării de către elev/elevă a propriei sale etici. Fără competența axiologică nu există însă posibilitatea de fixare a competenței media³³. Dobândirea competenței media este posibilă prin maximizarea implicațiilor educaționale ale receptării mediatice și prin comunicarea didactică despre mass-media și multimedia;
promovarea unei instruiri analitice și sistematice, centrate pe valorile existenței autentice, ocupându-se nu numai de informare, ci și de formarea cetățenelor și cetățenilor de mâine, capabili de autoeducație, comunicare reală și comuniune socială.

Și documentele naționale precum Codul educației al Republicii Moldova (2014), Strategia de dezvoltare „Educația 2030” (2023), elaborate de Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova, au ca obiective generale asigurarea dezvoltării durabile a sistemului educațional, în vederea formării unei personalități integre, active, sociale și creative, inclusiv prin valorificarea direcțiilor strategice și a acțiunilor prioritare de facilitare a creării rețelelor de comunicare, de schimb de bune practici, de dezvoltare a competențelor digitale în procesul educațional, de asigurare a educației parentale eficiente și de promovare a parteneriatelor pentru educație, inclusiv cu mass-media.

Reținem că literatura de specialitate delimitează între educația prin și pentru mass-media, care se confundă frecvent. Se impune extinderea domeniului prin includerea multimedia în acest demers și operarea cu conceptele educația prin media și pentru media. Educația prin media poate fi înțeleasă în sens restrâns ca reprezentând emisiuni, articole, rubrici educative, produse media care au proiectată această finalitate în mod explicit, de exemplu emisiunile pentru învățământul la distanță, lecțiile de limbi străine, dans, culinărie ș.a. Ele se pot încadra în educația nonformală și informală.

Realizarea unei educații mai bune prin media este/poate fi facilitată și de:

explicarea și comentarea produselor media de către un specialist/o specialistă în domeniu ș.a.
promovarea valorilor autentice de către profesioniști și profesioniste;
adoptarea de reglementări privind difuzarea produselor cu influență negativă asupra copiilor și tinerilor/tinerelor;
formarea și perfecționarea continuă a jurnaliștilor și jurnalistelor;
programe educative atractive, asemănătoare cu inițierea muzicală făcută de Leonard Bernstein;

Educația pentru media, în sens restrâns, se referă tradițional la pregătirea tinerilor și tinerelor pentru a lucra în domeniul mass-media și multimedia sau pentru a înțelege tehnicile de elaborare a produselor din mass-media.

Disciplina noastră, Educație pentru media, derivă din sensul larg al termenului și prevede o educație pentru a înțelege și a utiliza rațional nu numai mass-media tradițională, noile media, ci și multimedia și se referă la procesul de accesare, analiză, evaluare și creare a mesajelor într-o varietate de moduri, genuri și forme mediatice. Acest demers folosește un model instrucțional bazat pe cercetare, care încurajează oamenii la o „lectură” critic-interogativă în legătură cu ceea ce urmăresc la televizor, radio, citesc sau ascultă online. „În absența alfabetizării media, a pedagogiei civice, a protecției educaționale, opinează și scriitorul Adrian Dinu Rachieru, riscăm să recădem în «barbarie», accentuând dependența de media (cronofagie, desocializare)”.

Din perspectiva actului educațional, folosirea mediilor reprezintă modalitatea care contribuie la realizarea unui nou tip de educație: interactiv, flexibil, deschis. Potrivit lui Alvin Toffer, „a ignora relațiile dintre sistemul educațional al viitorului și sistemul mijloacelor de informare ale viitorului înseamnă a-i înșela pe învățăceii, care urmează a fi învățați de amândouă…”

Educația pentru media urmărește, așadar, dezvoltarea competenței media și a unei culturi media și furnizează oamenilor unelte/instrumente prin care:

să analizeze în mod critic mesaje;
să detecteze propaganda, cenzura sau discriminarea (inclusiv motivațiile acestor acțiuni) din știri sau alt gen de programe publice audio-vizuale și online;
să înțeleagă modul în care anumite trăsături structurale (cum ar fi distribuirea mijloacelor de producție și modelul de finanțare) pot să afecteze informația prezentată. Cultura media este o extensie a culturii generale. Transformând procesul de consumare a mesajelor mediatice într-o activitate critică și activă, elevul și eleva de astăzi – cetățeanul și cetățeana de mâine – conștientizează mai bine potențialul de manipulare al mass-media (mai ales prin publicitate și tehnici asociate relațiilor publice). De asemenea, este asigurată o mai bună percepție și înțelegere a rolurilor pe care mass-media și media participativă le joacă în construirea unei viziuni a realității incluzive și participative ca ideologie.

Competența în mass-media, în sens larg, presupune dobândirea abilităților de accesare a mediilor (de exemplu, aptitudinea de a folosi internetul), de selectare, analiză și evaluare a informațiilor, de cunoaștere a elementelor care stau la baza procesului de producție a materialelor publicate, chiar și de înțelegere a aspectelor ce țin de reglementările din domeniu. În țările din vestul Europei, unde definițiile s-au formulat deja în mai multe etape, capacitatea consumatorului și consumatoarei de creație (de producție) este considerată caracteristica necesară pentru competența în mass-media, amploarea și natura internetului (inclusiv e-mail) reprezentând cauza declanșatoare din „Țara Digitală a Făgăduinței”.

În acest sens, Sonia Livingstone, profesoară la London School of Economics, consideră că fără o abordare democratică și critică a competenței în mass-media, publicul va rămâne un conglomerat de simpli receptori selectivi, consumatori de informații și comunicare online. Cu siguranță, perspectiva competenței în mass-media poate fi parte dintr-o strategie de repoziționare a utilizatorului de media – de la pasiv la activ, de la receptor la participant, de la consumator la cetățean.

Pentru evaluarea competenței media se au în vedere competențele personale, care includ înțelegerea critică (cunoștințe despre media, înțelegerea conținutului media) și utilizarea media (utilizarea internetului, utilizarea echilibrată a media). Competențele sociale includ componenta de participare (relațiile sociale, conținut, creare).

Competențele media sunt, prin urmare, indispensabile, mai ales într-un context în care interacțiunea cu informația, dar mai ales cu dezinformarea a devenit parte a vieții noastre curente, dar și parte a procesului de învățare. Pentru că, odată ce procesul educațional se mută, chiar și parțial, în sistem mixt offline-online, este clar că și partea de filtrare a surselor de informare îi duce pe elevi și eleve în această zonă de expunere la dezinformare. Așa cum alte tipuri de educație pentru viață, de genul educație rutieră, educație pentru sănătate, educație electorală sunt esențiale pentru siguranță, dar și pentru o viață armonioasă, noțiunile de bază din educație pentru media îi ajută pe elevi și eleve să fie psihologic și informațional în siguranță, uneori și fizic, dacă ne uităm la unele valențe mai neplăcute ale expunerii fără filtru și fără supraveghere la zona extinsă a media.

Pentru educatorii și educatoarele, profesorii și profesoarele, formatorii și formatoarele care lucrează în domeniul educației media este relevantă descrierea competențelor de bază ale alfabetizării media și digitale, propusă de Hobbs (2010):

Competența media este potențială (poate fi evaluată), este situațională (se manifestă în contexte autentice) și transferabilă (se aplică în contexte noi de învățare);
Modelul în spirală al competenței poate fi aplicat atât ca instrument de formare, cât și de evaluare;
La elaborarea activităților de învățare, de proiecte sau sarcini complexe privind dezvoltarea produselor de învățare se va ține cont de descrierea fiecărui pas în parte al competenței;
Competența media este o metacompetență care ajută la formarea altor competențe-cheie necesare pe tot parcursul vieții.

O educație de calitate presupune că noi, adulții, cunoaștem ce consum mediatic au copiii și tinerii/tinerele, ce preferă ei și care sunt zonele de interes. În anul 2023, Sociopolis Consultancy a realizat, la solicitarea „La Strada”, studiul Impactul pilotării Standardelor pentru protecția și siguranța copiilor/elevilor în mediul online. Printre constatările acestuia am reținut și faptul că elevii claselor gimnaziale sunt prezenți pe 18 rețele de socializare: Instagram (87,8%),

TikTok (78,1%), Facebook (73,6%), Discord (29,1%), Odnoklassniki (21,7%), X (Twitter) (18,1%), Vkontakte (13,5%), Reddit (5,2%), Telegram (4,3%), Viber (2,5%), Snapchat (2,5%), YouTube, Pinterest, WhatsApp, Twitch, Zently, Messenger, Skype. Instagram-ul și TikTok-ul sunt foarte populare printre tineri și mai puțin utilizate de către adulți. Despre unele rețele am putea spune că le cunoaștem puțin sau chiar deloc:

Discord, Reddit sau Zently. Acest fapt subliniază importanța comunicării și necesitatea informării privind sursele care influențează zilnic modul în care elevii percep lumea și aleg să socializeze.

Realizarea unei educații mai bune pentru media este/poate fi facilitată și prin:

consum cultural de calitate, variat și compensatoriu față de ceea ce oferă mass-media și multimedia; prevenirea unilateralizării și a dependenței de anumite produse media. Re-descoperirea lecturii, îndrumarea către produse artistice care să cultive și compasiunea, solidaritatea umană, căldura;
activități organizate în scoală, împreună cu specialiști din mass-media și din învățământul superior de specialitate;
unitatea factorilor responsabili de educația tinerilor și tinerelor (familie, școală, biserică, ONG-uri pentru tineri) pentru o implicare concentrată pe luarea de atitudine față de nocivitatea unor emisiuni, publicații, față de limbajul incorect, vulgar, denigrator;
utilizarea de către profesori și profesoare a canalelor mass-media și multimedia, pentru a forma spiritul critic cu privire la consumul de media;
pregătirea adecvată a cadrelor didactice și inițierea părinților în fenomenul extins al media cu impactul său pozitiv și negativ în dezvoltarea individului.

„Școlarizarea” părinților este deosebit de utilă în acest sens, deoarece ei au posibilitatea:

să-i îndrume pe copii, adolescenți/adolescente spre alte modalități de distracție și relaxare în timpul liber.
să verifice zilnic emisiunile TV urmărite de copii, adolescenți/adolescente și să reducă, atunci când este cazul, timpul de vizionare în favoarea altor tipuri de activități cotidiene;
să hotărască de comun acord cu copiii – în conformitate cu vârsta și cu interesele lor – ce anume poate fi urmărit din întreaga gamă de oferte;
să-i convingă pe copii, adolescenți/adolescente că este nevoie de selectivitate, evitându-se, astfel, acele mesaje care pot provoca efecte nedorite;
să vizioneze emisiunile împreună cu copiii, adolescenții/adolescentele și să inițieze discuții asupra conținutului receptat, în care aceștia sunt încurajați să-și exprime propriile păreri;
să le inducă o atitudine critică față de conținuturile receptate;

Succesul unor astfel de demersuri este relativ, fiind condiționat de o serie de variabile: nivelul de educație al părinților, gradul în care se implică și timpul disponibil, situația familială etc. De aceea, sarcina de a asigura în mod riguros și sistematic educația consumatorului și consumatoarei de mesaje mediatice și de a oferi soluții pentru depășirea problemelor pe care le ridică „școala paralelă” revine cu deosebire instituției școlare.

INTEGRAREA EDUCAȚIEI PENTRU MEDIA ÎN CURRICULUMUL NAȚIONAL

În ultimul timp, urmând experiența statelor europene, o preocupare constantă și, credem, de perspectivă în domeniul educației pentru media în Republica Moldova îl constituie necesitatea integrării firești a media în Curriculumul Național. Mai multe acțiuni ale Ministerului Educației și Cercetării și partenerii săi, DW Academy și Centrul pentru Jurnalism Independent converg spre acest deziderat. Astfel, au fost lansate programe de pilotare a integrării media în disciplinele de bază (de exemplu, limba și literatura română, limba engleză), iar rezultatele urmează să constituie lecții prețioase privind următoarea revizuire curriculară la nivel național.

Integrarea prin abordare macro presupune racordarea la prevederile Planului-cadru pentru învățământul primar, gimnazial și liceal, prin integrarea tuturor ariilor curriculare.

La această etapă, ne dorim ca întreaga comunitate să înțeleagă că procesul integrării media este unul firesc și ireversibil și că, pentru a asigura formarea competențelor-cheie în corespundere cu profilul de competențe ale absolventului/absolventei, este important să înțelegem/să conștientizăm două aspecte:

modul în care alfabetizarea media poate contribui la creșterea eficienței formării profilului de competențe (per fiecare treaptă de școlaritate) și a competențelor-cheie ale elevilor;
modul în care achiziţionarea conţinuturilor (unităților de competențe/pre-achiziţii) este corelat cu transferul lor în cadrul următoarei unităţi de învăţare (în calitate de „temelie” a altor achiziţii – unități de competențe/pre-achiziţii).

O primă analiză exhaustivă permite să eludăm că domeniul de competențe care poate fi dezvoltat prin integrarea media deschide perspective spre un conglomerat de unități de competență și unități de conținut comune.

La nivelul ariei curriculare Limbă și comunicare: competențe comunicative, lectura și înțelegerea diferitor tipuri de text/literație, comunicarea etică în spațiul digital.
La nivelul ariei curriculare Educație socioumanistică: cetățenie digitală, drepturi și responsabilități online, competență electorală, reziliență în raport cu fenomene precum manipularea și propaganda etc.
La nivelul ariilor curriculare Arte, Tehnologii, Sport: competențe creative, alfabetizare vizuală și audio, împuternicire pentru a deveni creator media etc.
La nivelul ariei curriculare Matematică și Științe: competențe cognitive, comportament responsabil în mediul online, siguranța online, bunăstarea online, igiena digitală etc.
La nivelul ariei curriculare Dezvoltare personală: calitatea vieții, carieră, sănătatea consumatorului de media etc.).

Este important, așadar, să avem curricula dedicate formării competenței pentru media, inclusiv de factură cross-curriculară, precum și să asigurăm evaluarea corespunzătoare a acestei metacompetențe în cadrul examenelor naționale, demonstrând înțelegerea importanței acestei componente esențiale a competențelor cetățeanului de mâine.Dezideratul introducerii educației pentru media în școală, incluzând aici atât mass-media, cât și multimedia, este unul imperativ. Această nouă educație contribuie la formarea și cultivarea capacității de valorificare culturală a informației furnizate de presa scrisă și online, radio, televiziune, internet etc., în condiții de diversificare și de individualizare, care solicită o evaluare pedagogică responsabilă, raportată la scara valorilor sociale, observă just cercetătorii I. Bontăș și L. Cuznețov. Concomitent cu formarea culturii de valorificare a mediilor la tânăra generație este însă necesar, opinează, în acest sens, și redutabilul pedagog S. Cristea, să inițiem și persoanele de toate vârstele în perspectiva educației permanente/pe tot parcursul vieții, care, în sec. XXI, a devenit o direcție de evoluție a activității de formare-dezvoltare a personalității.

Cadrul normativ referitor la educația pentru media și impactul media asupra copiilor minori

А. PE PLAN EUROPEAN

Agenda de la Paris sau cele 12 Recomandări pentru Educația Media (Paris Agenda or 12 Recommendations for Media Education), 2007. Agenda de la Paris, adoptată de UNESCO, include în cele douăsprezece recomandări: educația pentru media, integrarea acestui tip de educație în formarea inițială a cadrelor didactice, elaborarea unor metode eficiente de predare, mobilizarea tuturor părților interesate în serviciile educaționale și sociale.
Cadrul european pentru competențe digitale, Planul de acțiuni privind educația digitală, elaborat de Comisia Europeană în 2008. Disponibil: https://ec.europa.eu/jrc/en/digcomporg (Accesat: 02.10.2023)
Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 20 noiembrie 1989. Monitorul Oficial nr. 314/2001. Art. 17 stipulează: „Statele părți vor recunoaște importanța mijloacelor de informare în masă și vor asigura accesul copilului la informație și materiale…”
Convenția pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale (Convenția Lanzarote), Consiliul Europei, 25.10.2007. Disponibil: https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTM-Content?documentId=090000168046e1d5 (Accesat: 01.09.2023)
Declarația Grunwald privind educația media, UNESCO, 1992.
Digital Citizenship Education Handbook, Consiliul Europei, 2022. Disponibil: https://rm.coe.int/prems-003222-gbr-2511-handbook-for-schools-16×24-2022-web-bat-1-/1680a67cab (Accesat: 02.09.2023)
Educația Media – Recommendation of the Council of Europe, 2000.
Ghidul drepturilor omului pentru utilizatorii de internet, Consiliul Europei, 2014. Disponibil: https://rm.coe.int/guide-to-human-rights-for-internet-users-romanian-/1680768064 (Accesat: 24.11.2023)
New Directions in Media Education, 1990.
Planul de acțiune pentru educația digitală 2021–2027, Comisia Europeană. Disponibil: https://education.ec.europa.eu/ro/focus-topics/digital/education-action-plan (Accesat: 02.09.2023)
Recomandarea CM/Rec(2018) privind pluralismul media și transparența proprietății mass-media, Consiliul Europei. Disponibil: https://search.coe.int/cm/Pages/result_details.aspx?ObjectId=0900001680790e13 (Accesat: 21.02.2024)
Recomandări pentru promovarea educației privind cetățenia digitală, Consiliul Europei, 21 noiembrie 2019. Disponibil: https://www.coe.int/en/web/digital-citizenship-education/home?desktop=true (Accesat: 01.09.2023)
Recommendations “Youth Media Education”, Sevilia: UNESCO, 15–16 februarie 2002.
Rezoluția Parlamentului European privind educația în domeniul mass-media într-o lume digitală, 2008. Aceasta susține competența media pentru toți, de-a lungul vieții, ca parte integrantă a educației formale.
Strategia europeană pentru un internet mai bun pentru copii, 2012, Comisia Europeană. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:52012DC0196 (Accesat: 03.10.2023)
Studiu asupra criteriilor de evaluare pentru nivelurile de educație media, 2009. Disponibil: https://ec.europa.eu/assets/eac/culture/library/studies/literacy-criteria-report_en.pdf (Accesat: 08.04.2024)
Towards Information Literacy Indicators, UNESCO, Paris, 2008.
Understanding Information Literacy: A Primer, UNESCO, Paris, 2008.
UNESCO Youth Media Education Survey, 2001.
Медиаобразование в цифровую эпоху, Viena: UNESCO, 1999.

В. PE PLAN NAȚIONAL

Cadrul de competențe digitale ale cadrului didactic din educație, aprobat prin Ordinul nr. 1110 din 04.09.2023 al Ministerului Educației și Cercetării.
Nu este disponibil un link direct public în acest moment; poate fi consultat pe site-ul Ministerului Educației sau în Monitorul Oficial.
Codul audiovizualului al Republicii Moldova nr. 260 din 27.07.2006, art. 6a, art. 11a, art. 12.
Art. 12(12): Publicitatea televizată și teleshoppingul televizat nu trebuie să provoace nicio daună morală, fizică sau intelectuală minorilor și, în special:

să nu instige în mod direct minorii să cumpere un produs sau serviciu, prin exploatarea lipsei de experiență sau a credulității acestora;
să nu încurajeze în mod direct minorii să-și convingă părinții sau alte persoane să cumpere bunurile sau serviciile care fac obiectul publicității;
să nu exploateze încrederea specială pe care minorii o au în părinți, profesori sau alte persoane;
să nu implice în mod nejustificat minori în situații periculoase.
Disponibil: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=130943 (Accesat 01.10.2023)

Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova (redacție nouă), elaborat de experți media ai Consiliului Europei și din Republica Moldova, 2011.
Disponibil: https://consiliuldepresa.md/ro/page/codul-deontologic-al-jurnalistului-din-r-moldova (Accesat 01.10.2023)
Decizia Consiliului Coordonator al Audiovizualului cu privire la clasificarea programelor audiovizuale în scopul protecției copiilor, nr. 98 din 19 iulie 2012.
Publicată în MO nr. 177–180, art. nr. 1080, din 24.08.2012.
Decizia Consiliului Coordonator al Audiovizualului cu privire la respectarea drepturilor și protecția copilului în programele audiovizuale, nr. 99 din 19 iulie 2012.
Publicată în MO nr. 177–180, art. nr. 1081, din 24.08.2012.
Ghid de bune practici jurnalistice. Protecția minorilor în mass-media, Chișinău, 2012.
Disponibil: http://old.media-azi.md/sites/default/files/Ghid-_protectia_minorilor-ROM_0.pdf (Accesat 01.09.2023)
Legea cu privire la protecția copiilor împotriva impactului negativ al informației, nr. 30 din 07.03.2013, în vigoare din 05.07.2013.
Disponibil: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=134579
Legea privind drepturile copilului, nr. 338 din 15.12.1994.
Disponibil: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=112196
Planul de acțiuni privind implementarea Strategiei naționale de dezvoltare a societății informaționale „Moldova Digitală 2020”, elaborat de Ministerul Educației și Cercetării, 2016.
Link direct public inexistent; poate fi consultat pe site-ul Ministerului Educației sau al Guvernului.
Planul de acțiuni privind promovarea siguranței pe internet a copiilor și a adolescenților, elaborat de Ministerul Educației și Cercetării, 2017.
Link direct inexistent; disponibil pe site-ul instituției la solicitare.
Repere metodologice privind securitatea și siguranța online a elevilor în procesul educațional la distanță, pentru anul de studii 2020–2021.
Elaborate de Ministerul Educației și Cercetării.
Disponibil temporar în perioada pandemiei – acum accesibil doar prin arhive instituționale.
Standardele pentru protecția și siguranța copiilor/elevilor în mediul online, aprobate prin Ordinul nr. 985 din 07.10.2022 al Ministerului Educației și Cercetării.
Link direct public inexistent; disponibil în Monitorul Oficial sau pe site-ul Ministerului.

Bibliografie recomandată

SURSE ȘTIINȚIFICE ȘI METODOLOGICE

Albulescu I. Educația și mass-media. Comunicare și învățare în societatea informațională. Cluj-Napoca: Dacia, 2003
Attali J. Istoriile mass-mediei. De la semnalele cu fum la rețelele de socializare și dincolo de ele. Iași: Polirom, 2022
Balaban D.-Cr. PR, publicitate și new media. București: Triton, 2009
Bertrand J. C. O introducere în presa scrisă și vorbită. Iași: Polirom, 2001
Beyens I., Pouwels J. L., van Driel I., Keijsers L., Valkenburg P. The effect of social media on well-being differs from adolescent to adolescent. În: Scientific Reports, Nr. 10(1), 2020, p. 1-12
Bohler S. 150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media. București: Polirom, 2009
Boyd D. Why Youth Heart Social Network Sites: The Role of Networked Publics in Teenage Social Life. În volumul Youth, Identity, and Digital Media, ed. David Buckingham. Cambridge, MA: MIT Press, 2007
Bruner J., Kalmar D.A. Narrative and Metanarrative in the Construction of Self. În cartea Self-Awareness: Its Nature and development. Ed. Ferrari M. and Sternberg Robert J. New York: Guilford, 1998
Bunduchi I., Handrabura L. Echilibrul de gen în produsele mediatice. Vademecum pentru instituțiile de presă. API: Chișinău, 2016
Bunescu Gh., Negreanu El. (coord.). Educația informală și mass-media. București: Institutul de Științe ale Educației, 2005
Carr N. The Shallows: What the Internet is Doing to Our Brains. New York: Norton, 2010
China-Birta C. Ce ne facem, dom’le, cu influencerii ăștia? București: Hyperliteratura, 2021
Chiribuca D. Mass-media și socializarea adolescenților. În: Revista de Sociologie, nr. 1, 2007, Sibiu: Catedra de Sociologie, Universitatea „Lucian Blaga”
Chirițescu D., Teșileanu A. Competență în mass-media: ghidul profesorului. București: Humanitas educațional, 2005
Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova. Chișinău, 2019
Coman M. Introducere în sistemul mass-media. Iași: Polirom, 2016
Craia S. Dicționar de comunicare, Mass-Media și Știința Informării. București: Meronia, 2008
Cristea S. Fundamentele științelor educației. Teoria generală a educației. Chișinău: Litera Educațional, 2003
Cucoș C. Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării. Iași: Polirom, 2006
Cucu G. Educația și mass-media. București: Licorna, 2000
Davis K., James C. Tweens’ Conceptions of Privacy Online: Implications for Educators. În: Learning, Media and Technology, nr. 38, 2013, p. 4-25
Decaigny Th. Communication audio-visuelle et pédagogie. Bruxelles-Paris: Labor-Nathan, 1976
Dicționar de media. Larousse. București: Univers Enciclopedic Gold, 2005
Drăgan I. Media și violența. În: Sociologie Românească, vol. IV, nr. 2, 2006, București
Firan F. Manipularea informației în mass-media. București: Scrisul românesc, 2022
Gardner H., Davis K. Generația APP. București: Sigma, 2015
Handrabura L. Gen și mass-media. Pentru o presă sensibilă la gen. Chișinău: CPD, 2007
Hermeziu C. Viața pe Facebook. Dau like, deci exist. Iași: Polirom, 2020
Ito M. Hanging Out, Messing Around, Geeking Out. Cambridge, MA: MIT Press, 2009
Jeanney J.-N. O istorie a mijloacelor de comunicare. Iași: Institutul European, 1997
L’égalité entre les femmes et les hommes et les médias. Conseil de l’Europe, 2019
Marin C. Mass-media în postcomunism. Chișinău: CEP USM, 2021
Maruța M. Identitatea virtuală. București: Humanitas, 2023
Masterman L., Mariet Fr. Media Education in 1990’s Europe. A Teacher’s Guide. Council of Europe Press, 1994
Melnik G., Pantserev K. Innovations in the Global and Russian Media Industry and Media Education. În: Media Education (Mediaobrazovanie), nr. 19(3), 2023, p. 453-465
Micaci Cr. I. Educația și alfabetizarea media. București: Galaxia Gutenberg, 2011
Moeglin P. (coord.). Industriile educației și noile media. Iași: Polirom, 2003
Moreau A. et al. L’usage de Facebook et les enjeux de l’adolescence. În: Neuropsychiatrie de l’Enfance et de l’Adolescence, nr. 60, 2012, p. 429-434
Mucchielli A. Arta de a influența. Analiza tehnicilor de manipulare. Iași: Polirom, 2015
Munafo M. Fake news, hateri și cyberbullying. Cui servesc și cum să te ferești. Curtea Veche Publishing, 2021
Oprea B. Fake news și dezinformare online: recunoaște și verifică. Iași: Polirom, 2021
Opriș D. Educația copiilor și adolescenților în epoca mass-media. În: Educația din perspectiva valorilor, Tom XI, 2017, p. 170-174
Raistrick N., Ellena M. Manual despre dezinformare. Chișinău: Bons Offices, 2023
Robotă M.-R. „Noi nu ne temem de lupul cel rău”. În: Analele Universității „Al. I. Cuza”, 2003
Rotaru I. Educația pentru comunicare și mass-media. Reșița: Eftimie Murgu, 2009
Rusu A. Valențe educative ale comunicării mediatice. Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, 2004
Sălcudean M. New media, social media și jurnalismul actual. București: Tritonic, 2015
Schmenk A., Watjen A., Köthe R. Ce și cum. Multimedia și lumile virtuale. București: Enciclopedia RAO, 2000
Schram W. Noile mass-media: un studiu în sprijinul planificării educației. București: EDP, 1979
Sestir Marc A., Bartholow Bruce D. Violent and Nonviolent Video Games Produce Opposing Effects. În: Journal of Experimental Social Psychology, nr. 98, 2010, p. 211-221
Silverstone R. Televiziunea în viața cotidiană. Iași: Polirom, 1999
Solvita Denisa-Liepniece. Un click din colți sau Lupul Manipulator. Chișinău: FEP „Tipografia Centrală”, 2019
Stan S.-Cr. Manipulare prin presă. București: Humanitas, 2004
Stepanov G. Bazele jurnalismului. Chișinău: CEP USM, 2018
Stern S. Produsing Sites, Exploring Identities: Youth Online Authorship. În: Youth, Identity, and Digital Media, 2007
Szabo Lucian-Vasile. Jurnalism și comunicare digitală. Mass-media asaltată de social media. Timișoara: Universitatea de Vest, 2023
The Development of Innovative Media Education Styles in the Era of ICT. În: Journal of Curriculum and Teaching, Vol. 11, No. 1, 2022, p. 195-207
Țipa V. Cultura audiovizuală. Provocări și tendințe. Chișinău: Elan Poligraf, 2011
Tugarev Laura. Analiza critică a presei: Suport de curs. Chișinău: CEP USM, 2022
Turkle Sherry. Alone Together: Why We Expect More from Technology and Less from Each Other. New York: Basic Books, 2011
Tyunnikov Y., Maznichenko M., Krylova V., Yurchenko Y. Content Forecasting and Media Competencies. În: Media Education, nr. 19(3), 2023, p. 492-503
Valkenburg Patti M., Peter J. Online Communication among Adolescents. În: Current Directions in Psychological Science, nr. 18, 2009, p. 1-5
Vasile A.-A. Mass media și gândire critică. București: Tritonic, 2012
Volkoff Vl. Tratat de dezinformare. Iași: Antet, 2009
Watkins S. Craig. The Young and the Digital. Boston: Beacon, 2010
Zamfirache I. (coord.) Implicațiile sociale ale hărțuirii. Bullying-ul și alte forme de violență. București: Tritonic, 2022
Федоров А.В. Словарь терминов по медиаобразованию. Москва: МОО „Информация для всех”, 2014
Челышева И.В. Медиаобразование для родителей. Таганрог: Издательство Южного Федерального Университета, 2008

RESURSE ONLINE

Council of Europe, Regulatory Authorities for Electronic Media and Media Literacy – Comparative Analysis of the Best European Practices, 2018. Disponibil: https://rm.coe.int/regulatory-authorities-for-electronic-media/1680903a2a (Accesat 2.03.2023)
Crăciun C. Mass-media ca factor educativ. Disponibil: www.c-cultural.ro/tradiții/massmedia.pdf2009 (Accesat 25.02.2023)
Eurostat, Comisia Europeană, 2019, „Standard Eurobarometer 92: Media use in the European Union – Report”. Disponibil: https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/4b337bf0-2d8c-11ed-975d-01aa75ed71a1 (Accesat 27.05.2023)
Facebook. Regulile Facebook pentru un comportament sigur și respectuos. Disponibil: https://www.facebook.com/business/help/2193703447560909?id=208060977200861 (Accesat 27.05.2023)
Farrel G.M. The Development of Virtual Education: A Global Perspective. În: The Commonwealth of Learning. Disponibil: http://www.col.org/virtualed/idex.htm (Accesat 30.05.2023)
Grîu N. Manual de Educație mediatică și informațională. Disponibil: https://biblio-emi.abrm.md/ (Accesat 10.03.2022)
Gross D. Snapchat: Sexting Tool, or the Next Instagram? În: CNN, Ianuarie 1. Disponibil: https://edition.cnn.com/2013/01/03/tech/mobile/snapchat/index.html (Accesat 18.09.2023)
Huesmann L.R., Eron L. Violența la televizor. Disponibil: http://www.ucla.edu/cu-frec…ne/violence/iid.htm (Accesat 10.03.2016)
Iogan C. Mass-media în educaţia adolescenţilor. Disponibil: https://madalin.info/mass-media-in-educatia-adolescentilor (Accesat 31.08.2022)
Livingstone S. Media literacy – everyone’s favorite solution to the problems of regulation, 2018. Disponibil: https://blogs.lse.ac.uk/medialse/2018/05/08/media-literacy-everyones-favourite-solution-to-the-problems-of-regulation/ (Accesat 25.09.2023)
Manual de educație (alfabetizare) în domeniul internetului. Sprijinirea utilizatorilor în mediul online. Consiliul Europei, 2020. Disponibil: https://rm.coe.int/internet-handbook-ro/16809f0b11 (Accesat 14.02.2024)
Mass-media și influența lor. Disponibil: https://www.scritub.com/sociologie/psihologie/comunicare/Massmedia-si-influenta-lor84725.php (Accesat 30.05.2023)
Opriș D. Educația copiilor și a adolescenților în epoca mass-media. Implicații ale consumului de mass-media asupra copiilor și adolescenților. Disponibil: https://repository.usmf.md/bitstream/20.500.12710/22578/1/4_educatia_in_epoca_mass_media_p.153_162.pdf (Accesat 30.05.2023)
Stoddard J. The need for media education in democratic education. În: W&M ScholarWorks, 2014, Articles 7. Disponibil: https://scholarworks.wm.edu/articles/7 (Accesat 25.09.2023)
Stratan Ilbasmiș V. Noile media și propaganda. Disponibil: http://akademos.asm.md/files/120-126.pdf (Accesat 23.09.2022)
UNICEF. Bullying-ul în rândul adolescenților din Republica Moldova. Chișinău, 2019. Disponibil: https://www.unicef.org/moldova/media/3146/file/Bullying-ul%20%C3%AEn%20r%C3%A2ndul%20adolescen%C8%9Bilor%20din%20Republica%20Moldova.pdf (Accesat 21.02.2024)
Valori ale mass-mediei în epoca contemporană, vol. VI. Coordonare: Stepanov G., Tacu M. Chișinău: CEP USM, 2016. Disponibil: https://jurnalism.usm.md/wp-content/uploads/2018/04/Valori-ale-mass-mediei-in-epoca-contemporana_2016.pdf (Accesat 30.05.2023)
Бондаренко Е.А. Медиа грамотность и информационная культура в современной российской школе. Disponibil: http://mic.org.ru/vyp/7-nomer-2013/mediagramotnost-i-informatsionnaya-kultura-v-sovremennoy-rossiyskoy-shkole/ (Accesat 1.03.2016)