„v” ceea ce știi deja din informația propusă;
„+” ceea ce ai învățat nou;
„?” informația confuză sau despre care ai dori să te mai documentezi.

Ce este reputația virtuală sau e-reputația?

Atunci când ați cunoscut o persoană nouă (fie ați întâlnit-o la un eveniment sau ați ascultat-o vorbind în public, fie ați aflat că va fi viitoarea voastră profesoară/viitorul vostru profesor, fie aveți cunoștințe comune, fie s-a mutat cu traiul prin vecinătate), cum o verificați? Evident, o căutați în online, cercetați atent toate detaliile și trageți concluzii. Această realizare a timpurilor noastre a prins ușor rădăcini, iar internauții/internautele au învățat să-și facă impresiile, în liniște, în fața smartphonului, laptopului sau a computerului, până sau imediat după ce interacționează cu un necunoscut sau o necunoscută. Evaluarea online a celuilalt poate decide soarta evoluției relațiilor, întrucât oamenii cred, din ce în ce mai mult, în „ce spune internetul prin gura utilizatorilor înșiși”.

Pentru fiecare individ reputația personală este un factor esențial, determinant în evoluția lui ca profesionist/profesionistă, membru/membră al/a unor grupuri și cetățean/cetățeană. Reputația include două elemente importante: reputație reală și reputație online (e-reputation). Cea din urmă este parte componentă a reputației reale a individului și îl reprezintă în egală măsură, întrucât arată capacitatea acestuia de a-și gestiona identitatea.

Reputația se construiește în baza comportamentului individului atât în spațiul real, cât și în online. Comportamentul responsabil în social media influențează modul în care suntem percepuți și felul în care ne construim imaginea publică. La nivel macro, activitatea de creare și gestionare a imaginii publice poate fi realizată și de specialiștii în acest domeniu – „relaționiștii” sau „PR-iștii”. Aceștia gestionează imaginea publică a unui actor social (persoană publică, organizație, stat) în așa fel, încât să legitimeze existența și evoluția acestuia în spațiul public. De asemenea, există imagemakeri – persoane care se concentrează pe crearea, menținerea și îmbunătățirea imaginii unei persoane particulare, de obicei una pentru a cărei profesie este importantă atitudinea publică pozitivă (lideri politici, figuri culturale, actori, interpreți etc.). La nivel individual însă, fiecare persoană este responsabilă de crearea propriei imagini publice și a reputației sale, suntem propriii noștri PR-iști și ne creăm e-reputația zilnic. Atunci când postăm subiecte scandaloase, comitem greșeli ortografice, facem atac la persoană, lansăm mesaje de ură, facem sexting sau devenim agresori în situații de cyberbullying, imaginea noastră virtuală are de suferit.

E-reputația și cultura comunicării

Este important ca imaginea virtuală, pe care o promovăm, să fie una corectă și constructivă. S-ar putea, în viitor, să te simți frustrat de imaginea pe care ai construit-o în timpul copilăriei sau al adolescenței. Astăzi angajatorii, în momentul luării unei decizii cu privire la selectarea candidatului/candidatei, cercetează profilul online al acestuia/acesteia, îl analizează prin motoarele de căutare și se documentează. Este un criteriu neoficial, dar care, în practică, adeseori, trage greu la cântar. Atât în scopul evitării riscului de a deveni victima hărțuirii în mediul online, cât și pentru succesul la admitere într-o instituție sau găsirea unui loc de muncă, este necesar să ai o reputație online demnă.

Definitorii pentru e-reputația individului sunt cultura comunicării și neticheta. Adolescenții sunt tentați să fie rebeli: parte – din cauza elanului vârstei, parte – din dorința de a fi originali. În comunicarea online, vom încerca să ne raportăm întotdeauna la conținuturile lansate public, la imaginea publică prin prisma celor patru întrebări etice:

Dezvoltarea tehnologiilor a permis utilizatorilor și utilizatoarelor să poată transmite o multitudine de informații despre sine, dar și să-și dea cu părerea despre ceilalți, despre evenimente și situații cotidiene. În presa tradițională există redactorii. În noile media, fiecare utilizator este propriul redactor-șef. Ceilalți utilizatori ne percep în funcție de modul în care comunicăm, în funcție de temele și ideile împărtășite. De exemplu, bloggerii sunt persoane care au înțeles oportunitatea de a comunica online, însă succesul lor este direct legat nu doar de talentul de a scrie captivant, dar și de capacitatea de „a-și simți” cititorii și de a le demonstra respectul prin cultura comunicării.

Fie că suntem parte a unor grupuri de interes online, forumuri, fie că întreținem bloguri, vloguri etc., este important să avem un nivel suficient de cultură a comunicării. Aceasta presupune respectarea decenței și a bunului-simț în abordarea temelor – se vor evita subiecte licențioase, care sunt neplăcute interlocutorului, auditoriului, cititorilor. Chiar dacă cultura comunicării în internet, ca și în viața reală, nu admite utilizarea vulgarismelor, barbarismelor, nerespectarea ortografiei, a normelor de punctuație ș.a., o tendință tot mai pronunțată în rândul internauților și internautelor este apariția unui nou limbaj – slangul din mediul online, marcat, adeseori, de o ortografie alternativă.

Astfel, observăm că în mesajele postate, multe persoane abuzează de emoji și emoticoane, folosesc diminutive familiare (pooopsick), vocative și interjecții ireverențioase (bă! fato!), abrevieri neacceptate de normă (vb, nb, cf, cp, pp) sau omit vocalele, păstrând doar consoanele (nmdkt = numaidecât). Scrierea cu minusculă a numelor proprii, renunțarea la punctuație și la diacritice sunt câteva dintre „păcatele” lingvistice ale internauților și internautelor. Nu de puține ori, acest lucru generează confuzii și situații ridicole. Cert este faptul că acest comportament demonstrează lipsa culturii comunicării și a respectului față de ceilalți.

Totodată, cercetătoarea Elena Ungureanu vorbește despre textul creolizat, care este un text mixt, alcătuit din două componente neomogene: cea verbală (textul) și cea nonverbală (diferite emoticoane, emoji, pictograme). O altă practică virală sunt meme-urile online – un concept care se răspândește rapid de la persoană la persoană prin intermediul canalelor de comunicare online.

Un meme din mediul online poate lua forma unei imagini, a unui link, a unui clip video, a unui website sau chiar a unui hashtag. Acesta poate la fel de bine să fie un cuvânt sau o frază care este în mod intenționat scris greșit.

Autoprezentarea și dezvoltarea personală

Autoprezentarea joacă un rol important în promovarea individului, extinzându-se din contactul față în față în cel din online. Autoprezentarea se modifică odată cu schimbarea statutului individului. Trecerea la altă treaptă de învățământ sau trecerea în altă instituție de învățământ, schimbarea locului de trai în altă țară, încadrarea într-un nou colectiv (activități pe bază de voluntariat, implicare în proiecte, un serviciu nou etc.), căsătoria, accederea la o funcție publică sau de control (în cazul elevului/elevei de liceu, statutul de președinte al Consiliului elevilor, de exemplu) implică resetarea parametrilor de autoprezentare, care, corect făcută, poate contribui benefic la dezvoltarea personală a individului.