Informația și oceanul informațional

Informația, omniprezentă și omnipotentă, formează fluxul comunicării, care influențează multiaspectual existența umană. Se pare că omul contemporan este, pur și simplu, „condamnat” la nevoia de informare permanentă. La propriu, oamenii sunt zilnic asaltați de informație, căci societatea în care trăim este un adevărat ocean informațional sau, așa cum ne-am obișnuit să auzim, „explozie informațională”.

Televizorul, radioul, telefonul mobil, revistele, ziarele tipărite și cele online, panourile publicitare, familia, prietenii, vecinii, profesorii, poșta electronică, blogurile, vlogurile, Wikipedia, rețelele sociale (YouTube, Facebook, Instagram, X – denumirea inițială: Twitter), site-urile, manualele tipărite și cele digitale, anunțurile din scara blocului sau de pe stradă, filmele, spectacolele, cărțile, instrucțiunile – toate aceste mijloace și surse sunt generatoare și purtătoare de informație. Ele furnizează un tip aparte de informație, și anume: informația media.

Din punct de vedere istoric, Marshall McLuhan delimitează 4 revoluții sau momente cruciale în dezvoltarea umanității, care au definit relația individului cu informația:

• Galaxia oralis (cultura orală);

• Galaxia scriptum (epoca manuscriselor);

• Galaxia Gutenberg (epoca tiparului);

• Galaxia Marconi (epoca mass-media).

Apariția tiparului a contribuit la transmiterea informației prin cuvântul scris, având ca efect atât izolarea indivizilor, cât și accesul rapid al unor mase mai largi la informație. Totodată, cea din urmă revoluție este bazată pe mesaje transmise prin media. Acestea au dus la declanșarea unui „boom informațional”, care a fragmentat auditoriul în funcție de interese, preocupări și care a împuternicit individul prin libertatea de expresie.

Produsul media și digitalizarea informației

În sensul jurnalistic, informația se referă la datele importante și actuale, aduse în atenția publicului prin mass-media. Din această perspectivă, trebuie să privim informația ca pe un produs în care se regăsesc atât prioritățile editoriale ale instituțiilor de presă, precum și raportul pe care publicul îl stabilește față de informațiile pe care le primește și care se încadrează în sfera propriilor interese și așteptări.

Produsele media – un bun de consum public – sunt purtătoarele unui mesaj media diseminat printr-o anumită informație. Ele pot fi anonime sau pot avea autor, pot fi autonome sau accesibile doar prin mijlocirea unor suporturi speciale. Informația există și este distribuită către consumator/consumatoare luând diferite forme. Astfel, distingem text, sunet sau imagine, astfel încât acestea să suscite interesul și să exprime cât mai nuanțat mesajul.

Digitalizarea informației presupune transformarea tuturor tipurilor de informație (tipărită, audio, vizuală) în informație digitală. Digitalizarea informației a schimbat esențial lumea, făcând informația accesibilă și generând fenomene precum știința deschisă sau accesul deschis, adică gratuit, la multă informație, întrucât lumea științei (cercetători și cercetătoare, cadre didactice, bibliotecari și bibliotecare, institutele de cercetare, universitățile, grupurile cu interese comune etc.) își împărtășesc rezultatele și ideile inovatoare în e-bookuri, reviste online, arhive digitale, biblioteci digitale, baze de date.

Inserarea hyperlinkurilor (termen lansat de americanul Ted Nelson) – care constituie un element de navigare a utilizatorului nu doar în informația unui document, ci permite, printr-un simplu click, saltul spre alte texte, numite hypertexte – a permis internauților să acceseze informația rapid și eficient.

Fast-foodul, intoxicarea și obezitatea informațională

Consumatorul/consumatoarea de media trebuie să fie conștient/conștientă de impactul emoțional pe care îl poate avea informația asupra lui/ei. Consumul excesiv de media, fără prea multă selecție și analiză, inclusiv prin timpul acordat rețelelor sociale, jocurilor video, TV, este un tip de „fast-food informațional”. În lipsa unui discernământ și simț al măsurii, putem fi manipulați prin anumite produse media care au menirea să ne facă să gândim sau să acționăm într-un anumit mod.

Această „intoxicare” informațională este rezultatul expunerii și consumului inconștient și fără analiză critică a informației care ne influențează negativ. Informația toxică îl face pe consumator/consumatoare să se simtă demoralizat, frustrat, neputincios, amenințat sau derutat.

Un exemplu clasic de intoxicare informațională îl reprezintă știrile false, imaginile sau videourile trucate. Acestea generează lipsă de încredere și panică. Oamenii care creează sau difuzează asemenea informații obțin, de regulă, profit și servesc unor interese personale înguste sau intereselor unor grupuri.

Un alt fenomen care ia amploare este „obezitatea informațională”, termen lansat de A. Whitworth, care se referă la starea de suprasaturare cu informații și la incapacitatea omului de a filtra conținuturile, de a selecta informația corectă și utilă, fapt ce poate duce la o stare de confuzie, stres și incapacitate de a lua decizii.

Dezinformarea malițioasă versus dezinformarea neintenționată

Știm deja că, atunci când informația induce în eroare cetățeanul/cetățeana prin informații false sau inexacte, aceasta nu mai informează, ci dezinformează.

Dezinformarea malițioasă are loc atunci când autorul informației false a făcut acest lucru în mod deliberat și conștient. Asemenea situații, destul de frecvente, sunt create de jurnaliștii/jurnalistele care fac știri la comandă, adeseori denigrând anumite personalități politice.

Dezinformarea neintenționată are loc atunci când cineva distribuie falsuri fără să conștientizeze acest lucru. În atare situație se pot pomeni și unii jurnaliști, dacă nu sunt suficient de pregătiți.

De exemplu, atunci când distribuim informații false sau neverificate, putem deveni și noi sursă a dezinformării neintenționate, așa cum a fost în anul 2022, în contextul sărbătorii de Halloween, când mai multe publicații au distribuit informația că Elon Musk va organiza o petrecere la Bran, la care sunt invitate mai multe vedete, inclusiv Angelina Jolie. Dezinformarea a fost distribuită și rescrisă în noi știri, pentru ca ulterior „știrea zilei” să fie negarea așa-zisei mega-petreceri.

Evident, toate publicațiile care au distribuit informația neverificată au avut un număr sporit de vizualizări. Pentru noi, consumatorii și consumatoarele de media, această situație este încă o dovadă a faptului că este absolut necesar să analizăm critic orice informație, să o punem la îndoială și, înainte de a o distribui sau de a o prezenta cuiva, să ne asigurăm că aceasta respectă principiile calității.

Calitatea informației

Procesul de evaluare a informației presupune înțelegerea clară a criteriilor care îi conferă calitate informației. Pentru a evita dezinformarea și manipularea, creatorii și creatoarele de media trebuie să-i asigure informației o serie de calități.

Jurnaliștii/jurnalistele, în rolul lor de emițători/emițătoare, trebuie să ofere informații adevărate, verificate și complete, suficiente pentru informarea cetățeanului/cetățenei. Pentru a se asigura de corectitudinea informației, aceștia trebuie să se documenteze riguros, să prezinte mai mult decât un singur punct de vedere, să solicite, după caz, opinia experților în domeniu. Atunci când realizează o știre, de exemplu, e necesar să se identifice surse diferite, independente și de încredere, pentru a nu induce în eroare publicul.

Creatorii media trebuie să asigure claritatea informației, utilizând un limbaj accesibil publicului. Receptorul informației media este unul foarte eterogen, pentru că aceasta se adresează maselor largi de cetățeni și cetățene. Totodată, ea va respecta criteriul preciziei și al accesibilității sau disponibilității. Cetățeanul/cetățeana de rând are puțin timp, dar multă informație de analizat, prin urmare se va prezenta doar informația utilă, într-o manieră laconică, adeseori însoțită de grafice, scheme, hărți, diagrame etc.