A. Tableta de informații și idei.
Într-adevăr, oamenii consumă zilnic nu doar mâncare, dar și informație. Te-ai întrebat vreodată cât timp petreci „consumând” informație? Televizorul, radioul, telefonul mobil, revistele, familia, prietenii, vecinii, profesorii, poșta electronică, rețelele sociale, blogurile, vlogurile, YouTube, Facebook, Instagram, TikTok, Wikipedia, site-urile specializate, panourile publicitare, ziarele tipărite și cele online, manualele tipărite și cele digitale, anunțurile din scara casei sau din stradă, filmele, spectacolele, cărțile, instrucțiunile… toate aceste mijloace și surse sunt generatoare și purtătoare de informație.
La propriu, în era tehnologiilor informaționale, oamenii zilnic sunt asaltați de informația care este accesibilă și care pare infinită. Putem spune că societatea în care trăim e un adevărat ocean informațional, căruia fiecare dintre noi trebuie să-i facă față, indiferent de vârstă, origine, sex.
Informația poate fi distribuită către consumatori luând diferite forme: text, sunet, audio, imagine, video. Varietatea acestora determină interesul receptorilor și exprimarea mesajului cât mai nuanțat. Grație evoluției tehnologiilor, din punct de vedere al transmiterii, informația media poate fi:
Mai ales în mediul online informația poate fi folosită și sub forma simbolurilor, semnelor și pictogramelor, care sunt un fel de limbaj universal.
În esență, informația se constituie din date, cunoștințe transmise în formă de mesaj de către un emițător (cel care creează mesajul) către
receptor (cel care primește/căruia îi este destinat mesajul). Informația media reprezintă acea formă specifică de conținut, transmisă prin canalul mijloacelor de comunicare (televizor, radio, ziare, internet etc.) de către producătorii media (emițători) către consumatorii media (receptori). Calitatea informației este importantă, deoarece, fiecare cetățean/cetățeană este, zilnic, un consumator/o consumatoare media, dar poate fi și un creator/creatoare de media.
Studiu de caz
„Ar fi ademenit-o cu o înghețată: O fetiță de clasa I de la un liceu de la Poșta Veche ar fi fost răpită de o femeie necunoscută
O fetiță de 7 ani ar fi fost răpită de la un liceu din cartierul Poșta Veche, după care a fost găsită pe strada Malina Mică din cartierul Telecentru. Totul a avut loc miercuri, pe data de 16 mai. Potrivit informațiilor, eleva de clasa I a fost luată de la liceul George Călinescu de o femeie necunoscută, asta după ce suspecta i-ar fi promis că o va servi cu înghețată.
Potrivit oamenilor legii, micuța a fost găsită după câteva ore de o trecătoare, care a și anunțat oamenii legii. Forțele de ordine au anunțat părinței fetei. Copila a fost interogată, însă nu a spus clar toate circumstanțele. Mai mult, după ce a luat-o de la școală, suspecta i-ar fi furat telefonul mobil, pe care îl avea fetița de 7 ani. Anchetatorii cercetează cazul.”
(Sursa: Medianews.md)
Să analizăm critic! Într-adevăr, sunt mai multe „stegulețe roșii” pe care nu ar trebui să le ignorăm:
Concluzie:
în cazul unei asemenea informații dubioase, ar trebui să ne întrebăm care este, de fapt, scopul creatorului acestei știri.
Consumatoarele și consumatorii de media trebuie să fie conștienți de impactul emoțional pe care îl are asupra lor informația. Consumul excesiv de media, fără prea multă implicare, selecție și analiză, inclusiv prin timpul acordat rețelelor sociale, jocurilor video, TV, este un tip de „fast-food informațional”. În lipsa unui discernământ și simț al măsurii, consumatorul poate fi manipulat prin anumite produse media care au menirea să-l facă să gândească sau să acționeze într-un anumit mod. Informația poate fi „toxică”, iată de ce nu ar trebui să consumăm oricâtă și orice tip de informație.
Precum avem grijă ce și cât mâncăm, tot așa monitorizăm ce fel de media consumăm. De exemplu, publicitatea electorală are scopul de a-l convinge pe alegător să voteze un anumit candidat/candidată, reclama unui produs cosmetic îl convinge pe cumpărător/cumpărătoare să-și lase banii pentru acesta, iar o știre despre iminența unui cutremur scrisă în manieră apocaliptică îi va determina pe oameni să între în panică. În acest fel, adeseori, cetățenii sunt „intoxicați” informațional, adică sunt expuși la consum de informație care îi influențează negativ. Informația toxică face ca oamenii să se simtă demoralizați, frustrați, neputincioși, amenințați sau derutați.
Atunci când informația induce în eroare cetățeanul/cetățeană prin informații false sau inexacte, aceasta nu mai informează, ci dezinformează. Distingem dezinformare malițioasă, atunci când autorul sau autoarea informației false a făcut acest lucru în mod deliberat și conștient.
Asemenea situații sunt frecvențe când sunt produse de jurnaliști și jurnaliste care fac știri la comandă, adeseori denigrând anumite personalități politice. Dezinformarea neintenționată are loc atunci când cineva distribuie falsuri fără să conștientizeze acest lucru. De exemplu, atunci când distribuim informații false sau neverificate, putem deveni sursă a dezinformării neintenționate.
Pentru a preveni cazurile de dezinformare neintenționată și pentru a nu deveni acele „cutii de rezonanță” care transmit informația falsă, avem nevoie de gândire critică. Consumatorul/consumatorul de informație media trebuie să înțeleagă că nu este un burete care absoarbe inconștient informația. El/ea are nevoie să analizeze, să evalueze și să decidă dacă informația îi este utilă și nu manipulează.
În calitate de cetățean/cetățeană cu gândire critică, omul ar trebui să discearnă, să nu fie credul și chiar să aibă o anumită doză de scepticism, adică să pună la îndoială orice informație, până în momentul în care se asigură că a înțeles corect mesajul, că a perceput intenția emițătorului și că nu a fost manipulat în vreun mod.
Informația toxică duce la degradarea intelectuală și așa-zisul „sedentarism cultural”, provoacă ignoranța și mediocritatea maselor.
În contextul epidemiei Covid-2019 și a războiului din țara vecină, Ucraina, am putut constata cât de grav ne poate afecta informația toxică. Tot mai des auzim vorbindu-se despre „războiul informațional”, fapt care ne afectează și ne face să simțim incertitudine. Și totuși, cine este responsabil de siguranța consumatorilor/consumatorilor media? Cine ar trebui să-i protejeze de avalanșa informației toxice? Fiecare consumator/consumatoare este responsabil de el/ea însuși/însăși. Conștienți de impactul informației media asupra cetățenilor și cetățenelor, mai multe state au adoptat, relativ recent, politici la nivel guvernamental pentru a lupta cu dezinformarea, manipularea sau știrile false.
În martie 2022, Parlamentul European a publicat rezultatele unei anchete inițiate pentru a descoperi modurile în care puterile străine răuvoitoare manipulează informațiile. Raportul a demonstrat că interferențele unor state (Federația Rusă, Republica Populară Chineză) la nivel informațional pot afecta Uniunea Europeană, subminând procesele democratice, fapt care poate duce la influențarea rezultatelor alegerilor sau la destabilizări masive generate de atacuri cibernetice. Diferite state au reacționat în mod distinct la recomandările acestei anchete și ale altor documente privind asigurarea unui ecosistem informațional.
Practici și politici de protecție de informația dăunătoare reprezintă exemplul Germaniei, unde încă din 2017 a intrat în vigoare legea cu privire la îmbunătățirea utilizării rețelelor sociale, așa-numita „lege Facebook”, cu privire la difuzarea știrilor false, instigatoare la ură.
În Regatul Spaniei, Republica Italiană și Republica Cehă, cu sprijinul poliției și al organizațiilor neguvernamentale, sunt aplicate diverse mecanisme de semnalare a conținuturilor și a comportamentelor ilegale sau condamnă bile. La fel, în douăsprezece state membre ale Uniunii Europene, incitarea la ură, violență sau discriminare pe motive de orientare sexuală în mediul online reprezintă o infracțiune penală.
În anul 2023, în Republica Moldova a fost creat Centrul pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării, a cărui misiune este de a consolida și îmbunătăți eforturile interinstituționale în lupta împotriva dezinformării, manipulării informațiilor și împotriva acțiunilor coordonate de răspândire a mesajelor, narațiunilor, comunicărilor, indiferent de originea acestora, care prezintă pericol sau pot periclita realizarea intereselor naționale.