„✓ ” informația cunoscută,
„+” informația nouă,
„–” informația care diferă de ceea ce știai,
„?” informația confuză sau despre care ai dori să te mai documentezi.

Fenomenul jocurilor virtuale

Una dintre funcțiile media este cea de divertisment, care răspunde nevoii de odihnă, relaxare, distracție, dar și de evadare, pentru unii, din lumea reală, monotonă în lumea virtuală, unde totul este posibil. Apariția jocurilor virtuale vine să răspundă acestei necesități și este o formă de divertisment foarte populară printre utilizatorii de diferite vârste.

Jocurile electronice sau virtuale sunt mijlocite de computer, de telefonul mobil sau alte suporturi. Pasiunea pentru noile jocuri a determinat apariția consolei de jocuri – un fel de calculator interactiv, destinat exclusiv jocurilor virtuale.

Adolescenții/adolescentele și jocurile virtuale

Persoanele la vârsta adolescenței sunt captivate de aventura virtuală care, datorită unei grafici complexe, permite interacțiunea imaginară cu personajele și obiectele de pe ecran, oferă călătorii virtuale și solicită comportamente de adevărați eroi și eroine. În plus, acțiunea din jocurile virtuale este, adeseori, foarte complexă, implică tot soiul de instrumente, mașini, arme, obiecte magice.

Cei/cele care susțin utilizarea jocurilor virtuale subliniază faptul că acestea pot ridica nivelul stimei de sine a utilizatorului/utilizatoarei, că ar putea dezvolta creativitatea sau alte dexterități. Totodată, ele pot facilita procesul de interacțiune dintre adolescenții care preferă jocurile virtuale de echipă. Astfel, chiar dacă utilizatorii/utilizatoarele se găsesc la mii de km distanță, ei se pot antrena într-un joc virtual comun, având sentimentul că sunt alături și că fac parte dintr-o echipă.

Efectele negative ale jocurilor virtuale

Generația părinților adolescenților de astăzi a crescut cu naivul joc virtual Super Mario, care poate fi considerat drept un bunic naiv și cuminte al jocurilor virtuale de azi, devenite din ce în ce mai agresive și mai complexe. Efectele negative ale utilizării jocurilor virtuale alarmează întreaga lume. În primul rând, privirea excesivă a monitorului are nenumărate consecințe negative asupra organismului, precum scăderea atenției și a capacității de activitate intelectuală.

Totodată, dependența de jocurile virtuale slăbește memoria, voința și motivația, determinându-l pe utilizator/utilizatoare să nu mai aibă niciun interes, să-și ignore familia, prietenii și responsabilitățile. Concentrarea pe durata unei perioade mai lungi, uneori ore în șir, generează o stare de disconfort psihic și de epuizare, însoțită frecvent de cefalee (dureri de cap) sau tulburări de somn, vise urâte și chiar coșmaruri.

În timpul jocului, utilizatorii/utilizatoarele consumă băuturi dulci, gustări sărate și alte feluri de fast-food care le oferă cantitatea de energie necesară. În timpul jocurilor video utilizatorii /utilizatoarele simt nevoia să mănânce permanent. Un alt pericol este lipsa de mișcare – o cauză importantă a apariției obezității, dar și a altor probleme de sănătate.

Jocurile virtuale și dezinhibiția online

De-a dreptul alarmante sunt reacțiile celor împătimiți de jocurile virtuale față de semenii lor, manifestate prin agresivitate și irascibilitate. Un lucru straniu și periculos, care se întâmplă celor pasionați de jocurile virtuale, este fenomenul dezinhibiției online. Acest concept a fost introdus de cercetătorul John Suler, considerat părintele psihologiei cibernetice, și semnifică faptul că, în cyberspațiu, utilizatoarele/utilizatorii se simt mai liberi decât în viața reală. În cartea sa CyberPsychology&Behavior, cercetătorul subliniază faptul că dezinhibiția online este de două feluri: benignă și toxică. Prima îi face pe utilizatoare/utilizatori mai deschiși și mai comunicativi, iar cea de-a doua, îi determină să recurgă la limbaj licențios, la critici pline de ură, la agresiune.

Jocurile virtuale și adicțiile comportamentale

Jocurile de calculator dezvoltă așa-zisele adicții comportamentale, or „adicție” înseamnă dependența de un drog care creează necesitatea de a mări mereu doza. Adicția de net și, în mod particular, de jocurile virtuale este similară dependenței de alcool sau tutun. Din punct de vedere fiziologic, în timpul jocului virtual, creierul unui copil sau adolescent/adolescentă utilizează o mare cantitate de dopamină, un neurotransmițător important, care reglează starea de spirit și de emoție a individului. După mai multe ore de joc, nivelul acesteia scade, creierul având nevoie de timp pentru a se reface. Omul devine nervos, irascibil și chiar violent în acest moment. Se cunosc cazuri când adolescente/adolescenți cu un comportament, de regulă, civilizat, fiind captivați de jocurile virtuale, au recurs la acte de violență în raport cu familia lor.

Realitatea augmentată și virtuală

Realitatea augmentată (RA) este o tehnologie ce combină tehnologia și viața reală. Altfel spus, mediul virtual augmentează (mărește) lumea reală, integrând dimensiunile senzoriale specifice omului: văzul, auzul, mirosul, simțul. Cu ajutorul unui smartphone, utilizatorii pot activa camera și modifica imaginea lumii reale, pot pune diferite filtre, insera etichete, adăuga direcții în timp real.

Un alt termen care definește unele forme de interacțiune cu lumea virtuală este realitatea virtuală (VR). Aceasta nu presupune, spre deosebire de RA, contactul senzorial cu lumea de lângă tine. VR folosește ochelari speciali sau căști pentru a crea senzația de imersiune (scufundare) în realitatea virtuală. RA și VR sunt folosite în diferite domenii. În medicină poate oferi asistență în timpul procedurilor chirurgicale complexe. În educație permite efectuarea diferitor excursii virtuale, experimente virtuale, în do- meniul divertismentului pot fi create holograme cu artiste sau cântăreți etc.