Citește cu atenție textul-suport, bifând cu:
„v” ceea ce știi deja din informația propusă;
„+” ceea ce ai învățat nou;
„?” informația confuză sau despre care ai dori să te mai documentezi.
Mediile – „centrul vital al vieții publice”
În societatea actuală, mass-media joacă un rol crucial în fortificarea modernității, devenind, în lumea simultaneității, mai cu seamă pentru nativii digitali (generația Zet/Zen), un mediu de existență. Prezența lor activă se simte în viața financiar-bancară, în dezvoltarea industriei, în evoluția tehnologiei, în viața politică, dar și în viața cotidiană, construind, la rândul lor, o industrie proprie.
Într-un stat democratic, mediile au rolul de a informa, comenta și critica, fiind considerate „centrul vital al vieții publice”. Cercetători și cercetătoare din sociologie, psiho-sociologie și antropologie au încercat să definească rolul mediei și influența pe care aceasta o are în societate. Supranumite și „a patra putere în stat”, mass-media a devenit, în lumea modernă, precum opinează prof. univ. M. Coman, un fel de centru gravitațional în raport cu care se poziționează toate celelalte segmente ale societății.
Media comunică, așadar, despre lucrurile relevante din societate. Mai mult decât atât, rolul ei este să informeze corect și imparțial, ca utilizatorii de conținut să poată lua decizii bune. Majoritatea mijloacelor de informare în masă sunt inițiative private, însă toate se bucură de protecția statului, dacă informează corect. Dacă la meteo anunță ploaie, atunci ne luăm umbrelă. Dacă aflăm că prețul euro a scăzut, nu schimbăm în lei economiile de euro astăzi. Dacă află că au crescut dobânzile, părinții se mai gândesc dacă vor cumpăra mașină. Putem cunoaște și despre liceele de top în care reușita la examenele de bacalaureat este cea mai bună; colegiile și universitățile cele mai prestigioase; la ce etapă sunt lucrările de reconstrucție a unei autostrăzi etc.
Funcțiile mediei sau cum mediile ne
formează conștiința civică
Funcția de informare
Prima și cea mai importantă funcție a mediei este cea de informare. Pentru a o realiza, profesioniștii și profesionistele din domeniu – jurnaliștii și jurnalistele – culeg zilnic informații de interes public, le verifică, le împachetează corespunzător și le livrează publicului. Astfel, ei/ele ne transmit informațiile sub formă de știri, articole, reportaje, investigații, filme documentare etc. De ce este nevoie ca jurnaliștii și jurnalistele să verifice informația și abia după aceea să o difuzeze? Informații neverificate (altfel spus – zvonuri) poate difuza oricine și le atestăm tot mai frecvent pe rețelele sociale, iar jurnalistul/jurnalista are obligația profesională să se asigure, prin mijloace specifice profesiei, că informația pe care o publică este veridică.
Care informații sunt de interes public? Cele care se referă nemijlocit la viața oamenilor, a comunității. De exemplu: cum sunt cheltuiți banii publici; care este nivelul criminalității; ce politici sunt aplicate în diferite domenii (economie, educație, asistență socială, sănătate etc.); ce majorări de tarife se operează; ce legi sunt adoptate etc.
De ce oamenii au nevoie de această informație? Ca să nu piardă legătura cu realitatea, ca să afle la timp despre oportunități și riscuri, ca să poată lua decizii informate privind viața lor sau a comunității, ca să se poată dezvolta. „Un om informat este un om puternic” și „Informația este putere” – sunt două afirmații devenite argumente-clișee în dezbaterile despre funcția informativă a presei.
Funcția de formare a opiniei publice
După ce se informează, consumatorul/consumatoarea de presă ajunge să-și formeze o anumită opinie asupra unui fapt sau fenomen. Aici intervine funcția presei de formare a opiniei publice. Numai dacă te informezi suficient de bine, poți să-ți creezi și o opinie/atitudine. De aceea, în afară de buletine de știri, mass-media mai produce și materiale de opinie sau dezbateri. Acestea sunt emisiuni analitice, talk-show-uri, care urmăresc să prezinte publicului diverse puncte de vedere asupra unei anumite chestiuni. Cel/cea care le urmărește poate compara, analiza, studia argumentele și își poate forma, astfel, propria opinie: să susțină sau nu un partid, să combată sau nu o idee, să adere sau nu la o mișcare etc. Desigur, emisiunile respective trebuie să fie de bună calitate, să prezinte diferite puncte de vedere, asigurând principiul pluralismului de opinii.
Bernard Hennessy, considerat unul dintre cei mai mari experți în domeniu, definește opinia publică drept un complex de preferințe exprimate de un număr semnificativ de persoane cu privire la o problemă de importanță generală. Este adevărat că fiecare dintre noi își creează opinii în baza celor citite/văzute/auzite în presă, dar, în mod singular, fiecare dintre noi nu exprimă și nu constituie opinia publică, ci numai împreună cu alte opinii, la care aderăm. Opinia publică, exprimată, de exemplu, prin intermediul societății civile ca alternativă la soluțiile guvernului, poate să influențeze mersul lucrurilor într-o societate democratică.
Funcția de comunicare/socializare
În relația noastră cu media, de regulă, suntem actori pasivi sau consumatori și consumatoare, adică citim, privim, fără să participăm. Dar, în același timp, suntem și furnizori de informații. Vă întrebați cum se întâmplă asta, de vreme ce nu suntem jurnaliști sau jurnaliste? Da! Noi livrăm informație, în special acum, când trăim în epoca rețelelor sociale.
Orice fotografie, video plasate pe internet sau orice gând scris pe rețele, știre distribuită etc. transmite un mesaj, comunică ceva. Aici intervine funcția de comunicare a mediei. Prin intermediul social media – rețelele pe care socializăm – oamenii comunică direct, fără intermedierea persoanelor din media. Iar atunci când apelează la presă cu o problemă, interacționează cu jurnalistele și jurnaliștii, organizează un eveniment despre care vor să afle cât mai multă lume și invită profesioniste sau profesioniști din media – în acest caz, oamenii comunică prin intermediul presei.
Totodată, plasarea comentariilor pe web la vreun articol, știre sau emisiune care v-a plăcut, polemizarea cu alți utilizatori și utilizatoare la subiecte de interes comun reprezintă, de asemenea, comunicare și socializare.
Funcția de socializare este strâns legată de cea de informare, iar socializarea are loc pe baza unor informații pe care le află persoana fie din presa tradițională, fie din social media.
Funcția publicitară
Chiar dacă v-ați plictisit sau, poate, v-ați enervat de multe ori din cauza calupurilor de publicitate care „sparg” un film captivant sau o emisiune, aflați că acest lucru nu poate fi evitat. Una dintre funcțiile presei este să transmită publicitate. Asta înseamnă că presa ne informează despre diferite produse și servicii, nou-apărute sau nu neapărat, și încearcă să ne convingă de avantajele acestora.
Astfel, publicitatea ne informează prin spoturi, dar, totodată, ne influențează atitudinea, comportamentul și alegerea. Pentru difuzarea publicității, companiile plătesc redacțiilor, iar aceste sume reprezintă un suport financiar important pentru activitatea instituțiilor media. Dacă nu ar câștiga bani din difuzarea reclamelor, multe redacții nu ar putea supraviețui.
Funcția de divertisment

Dincolo de informare, omul are nevoie și de distracție, recreere, relaxare. Și în acest caz, mass-media ne vine în ajutor. Putem consuma o emisiune de divertisment în timp ce ne odihnim pe canapea, dar și atunci când facem alte activități, de exemplu, lucrăm în grădină (în special, dacă este vorba despre radio) sau preparăm bucate.
Televiziunea, radioul, ziarele, revistele și internetul produc satisfacție, pot crea o lume în care omul poate evada temporar, eliberându-se astfel, pentru puțin timp, de neîmplinirile din viața reală. Se asigură, deci, prin produsele de divertisment (emisiuni muzicale, de sport, jocuri TV sau online, concursuri, seriale etc.) satisfacții compensatorii, care contribuie la restabilirea securității și a echilibrului psihic al individului.
Pentru a face însă divertisment de calitate, adică programe care ar contribui la dezvoltarea individului și nu la degradarea lui, este nevoie de profesioniști/profesioniste și de cheltuieli mari, pe care, adesea, televiziunile nu și le pot permite. De aceea, întâlnim destul de des emisiuni de divertisment de proastă calitate, în care sunt prezentate drept „curioase” sau „picante” drame personale, tragedii, abuzuri. Astfel de emisiuni ar trebui evitate, în favoarea programelor de divertisment în care sunt prezente personalități credibile, se dă publicității o informație nouă, utilă și bine documentată și există competiție de idei și argumente.
Funcția educativ-formativă (de culturalizare)

Mass-media ocupă, alături de școală și de alte instituții implicate, un loc important în sistemul factorilor educativi, decisivi în dezvoltarea personalității. Funcția educativă este, de fapt, încorporată în toate celelalte funcții. Explicit, ea se realizează mai ales prin:
-
acțiuni de popularizare a științei (Teleenciclopedia, Animal Planet, Discovery, National Geographic);
-
programe de educație la distanță, prin care cursanții și cursantele sunt pregătiți/preparate pentru examene, cicluri de învățare a limbilor străine.
Totodată, media transmite valori și modele culturale în circuitul destinat publicului larg. Promovând anumite modele de comportament, media oferă un set de roluri sociale și un vocabular simbolic.