Principalele mijloace de comunicare în masă (mass-media) sunt presa scrisă, presa online și presa audiovizuală. Tradițional, prin cuvântul presă se are în vedere totalitatea ziarelor și revistelor care apar în format tipărit, adică pe suport de hârtie. Cu timpul, înțelesul termenului s-a extins și astăzi, când spunem „presă”, avem în vedere toate tipurile de jurnalism și chiar comunitatea de jurnaliști și redactori. Putem auzi, de exemplu, enunțul: „Voi chema presa, ca să afle lumea ce nedreptate se face aici!”. Prin astfel de exprimări se are în vedere faptul că jurnaliștii, inclusiv de la TV sau radio, vor fi informați.
În funcție de gradul de noutate și de complexitate, deosebim:
|
mijloace tradiționale:
|
mijloace moderne:
|
Până recent, prin presă scrisă se aveau în vedere ziarele și revistele editate/elaborate pe suport de hârtie. Însă odată cu apariția publicațiilor online, care, la fel, sunt o formă de presă scrisă, obișnuim să numim ziarele și revistele presă tipărită. Astfel, se face o distincție clară între tot ce apare pe suport de hârtie și ceea ce se publică doar online.
Inițial, ziarele aveau rolul să informeze oamenii rapid, aducând ultimele știri. Treptat însă, determinate de apariția televiziunii și a radioului, ziarele au fost nevoite să-și modifice conținutul. Astfel, locul știrilor l-au luat reportajele complexe, analizele, interviurile. Dacă, de exemplu, seara televiziunile vor informa despre o majorare de tarife, fără să puncteze și consecințele majorării, atunci ziarele care apar a doua zi vor publica analize, opinii ale experților și alte informații prin care vor ex- plica pe larg cititorului cauzele și consecințele acestei decizii. Cu alte cuvinte, ziarele vin să spună ceea ce nu se reușește la știri.
Ziarele care apar în fiece zi se numesc cotidiene. Cele care apar o dată pe săptămână – săptămânale, de două ori pe săptămână – bisăptămânale. Pentru cele care apar mai rar, inclusiv pentru reviste, se utilizează termenul de periodice.
Odată cu apariția internetului, atât presa tipărită, cât și cea audiovizuală, au început să-și facă și propriile pagini web, pe care publică ace- lași conținut, doar că în format online. Astăzi, practic, nu există niciun mijloc de informare în masă care să nu aibă și corespondent web. În același timp, tot mai mult teren capătă presa online, adică cea care apare exclusiv pe web.
Printre primele portaluri informaționale din Republica Moldova cu un conținut exclusiv online au fost Reporter.md, Basa.md și Infotag.md, apă- rute în perioada anilor 1999-2000. Ulterior, au fost fondate tot mai multe portaluri informative care există până în prezent: Unimedia.info, Agora.md, Diez.md, Deschide.md, Newsmaker.md, Sanatateinfo.md etc.
Pentru că au doar versiune electronică, li se mai spune și e-ziare sau e-reviste. Datorită operativității, presa online s-a specializat pe transmiterea știrilor, însă publică și interviuri, analize, bloguri. Unele, cum ar fi Rlive.md sau Privesc.eu transmit evenimentele în direct, adică fac transmisiuni video în momentul în care evenimentele se produc. Astfel, spectatorul poate urmări în timp real proteste, dezbateri în Parlament sau alte evenimente.
Presa online are mai multe avantaje decât cea scrisă:
Astfel redacția primește, practic instantaneu, un feedback. În cazul presei tipărite, această comunicare se realizează prin scrisori expediate prin poșta tradițională sau prin e-mail.
După conținutul difuzat, publicațiile se împart în generaliste și de nișă (specializate):
Ziarul de Gardă și Săptămâna, care au și versiune online, precum și edițiile doar online Nokta.md, NewsMaker.md, Agora.md sunt publicații generaliste.
Publicații de specialitate sunt:
Presa audiovizuală se bazează pe percepția audio și cea vizuală a receptorului, fiind transmisă cu ajutorul radioului sau al televiziunii (TV). Comunicarea audiovizuală se realizează prin semne, semnale, texte, sunete, informații sau mesaje de orice natură.
Odată cu dezvoltarea tehnologiei în domeniul telefoniei celulare, a apărut „radioul mobil” și „televiziunea mobilă”, care pot fi urmărite pe ecranul telefonului sau al tabletei grație aplicațiilor internetului.
Ca și în cazul publicațiilor, posturile de radio și TV pot fi și ele generaliste sau de nișă. Butonând telecomanda, veți descoperi posturi generaliste ca Moldova 1, Jurnal TV, TV8, care transmit știri, emisiuni, filme, programe de divertisment, dar și posturi specializate pe știri, pe subiecte de sănătate, călătorii, economie, știință, istorie, cultură, muzică etc NorocTV, Minimax, National Geographic, Discovery Channel, Eurosport etc. Ca și presa online, cea audiovizuală este caracterizată de un element fundamental – operativitatea. Telespectatorii pot urmări în timp real, datorită transmisiunilor în direct, evenimentele în momentul în care ele se întâmplă. În același timp, prin intermediul elementelor audiovizuale, televiziunile au și mari posibilități de a manipula informația și a distorsiona realitatea. Televiziunile din Republica Moldova sunt obligate prin lege – Codul audiovizualului – să transmită informația corect și veridic și să „nu deformeze sensul realității prin tertipuri de montaj, comentarii, mod de formulare sau titluri”
Internet este o rețea foarte mare de calculatoare, care conectează între ele milioane de rețele mai mici din lumea întreagă. La rețeaua internet pot fi conectate toate tipurile de calculatoare, precum și televizoare sau telefoane inteligente, tabletele.
Astăzi internetul, în epoca hegemoniei digitale, nu mai este privit doar ca un sistem de furnizare de conținuturi, ci ca unul profund dinamic și participativ. E o adevărată lume paralelă în care:
Toate acestea formează complexele multimedia.
Termenul multimedia este folosit pentru a descrie formatul în care va fi prezentată o informație (multi – „mai multe” și media – „mediu de transfer și de comunicare a datelor și informației”). Multimedia reprezintă un conținut redat în diferite forme în același timp: text, video, audio, fotografie, infografică etc. Deci, aceasta include o combinație din elementele enumerate mai sus, prezentate pe o platformă electronică, unde pot fi vizualizate: calculator, tabletă, telefon etc.
Odată cu dezvoltarea internetului și cu „mutarea” mediilor tradiționale pe online, termenul multimedia a devenit tot mai familiar jurnaliștilor. Când ei anunță că vor realiza un material și îl vor publica în format multimedia, aceasta înseamnă că pe un portal sau pagină web va apărea un text – istoria documentată și scrisă de jurnalist – însoțit de două sau mai multe dintre elementele următoare: fotografii, filmulețe video, înregistrarea unei voci (audio), infografice (cu elemente de animație sau fără), hărți interactive, tabele, diagrame etc. Toate acestea sunt folosite pentru a face mesajul comunicat mai inteligibil și mai ușor de asimilat de către consumator. Unor oameni le place mai mult să privească o secvență video decât să citească un text mai mare.
Un infografic cu desene, săgeți și cifre este mai ușor de înțeles și de memorat decât dacă informația respectivă ar fi redată doar prin text. De aceea, consumatorului îi este „servit” un mix de elemente care fac parte dintr-un tot întreg, iar persoana/beneficiarul are posibilitatea să aleagă.
Ziarul tradițional („pe hârtie”), numit și („varianta print”), într-adevăr, s-a pomenit într-o situație „delicată” și, fiind mai scump și mai „greoi” – adică, pierzând concurența la capitolul operativitate –, pare să fie împins în groapă. Apropo, netul a intrat în concurență nu numai cu ziarele print, ci și cu televiziunile, cu radiourile – lucru despre care, nu înțeleg de ce, nu se prea vorbește.
Într-un cuvânt, astăzi fiecare ziar scris, care se respectă, are și varianta online. În ultimii ani, industria ziarelor online a cunoscut o adevărată înflorire, fapt ce i-a determinat pe unii să prezică în mod categoric „moartea” presei scrise („pe hârtie”). Voci cu mare autoritate (din chiar presa scrisă!) afirmă că, în scurt timp, ziarele print vor deveni ceva de genul timbrelor pentru filateliști. Cauzele obiective (am în vedere îndeosebi criza economică), care fac ca să dispară unele ziare, imprimă mai multă credibilitate acestor voci. Așa să fie oare? Într-adevăr, epoca ziarelor tipărite pe hârtie a apus? (…)
Opinia că „piața dictează”, „piața decide”, în cazul dat, e discutabilă, iar dilema „ziar tipărit” ori „ziar online” e falsă. Problema nu trebuie formulată în termeni disjunctivi (ori, ori), ci conjunctivi (și, și). Sunt argumente serioase în favoarea ambelor opțiuni. Să pornim de acolo că pentru toate există loc sub soare și că pe piață, inclusiv pe cea mediatică, întotdeauna este loc liber. Toată chestiunea constă în calitatea produsului și în promovarea lui inteligentă. Am convingerea că ziarele tipărite vor supraviețui și revoluția internetului.
Cinematograful nu a omorât teatrul, cum s-a prorocit; televiziunea n-a omorât nici teatrul, nici cartea, nici bibliotecile – toate aceste forme coexistă pașnic și se… sprijină reciproc; la fel, apariția internetului nu va omorî ziarul tipărit pe hârtie, publicațiile online, ca și portalurile de știri, fiind nu o alternativă, ci o variantă, o formă suplimentară de comunicare cu publicul. Lumea e diferită și preferă forme diferite de comunicare: unuia îi place cinematograful, altuia televizorul, unuia îi place să citească ziarul pe calculator, altuia – sa-l frunzărească abonându-l ori cumpărându-l la chioșc.
(Ziarul Timpul din 17.01.2010)
Constantin Tănase
(1946-2014, jurnalist,
publicist, om politic și
lider de opinie)
Lucrând în echipe, selectați, în funcție de preferințe, o publicație electronică din cele recomandate (diez.md, sanatateinfo.md, agora.md) sau altele:
Cele mai răspândite mituri despre greutatea internetului spun că acesta ar fi cât o particulă de sare sau cât o căpșună. Informația este practic lipsită de greutate. Internetul cântărește 0,2 milionimi de uncie (28 de grame).
Undele radio călătoresc prin aer și pot trece prin cele mai multe corpuri nemetalice, inclusiv prin corpul omenesc.
Evocare 
Realizarea sensului 
Exercițiu practic 
Extindere 
Știai că...