„✓ ” informația cunoscută,
„+” informația nouă,
„–” informația care diferă de ceea ce știai,
„?” informația confuză sau despre care ai dori să te mai documentezi.

Conform Dicționarului de sociologie, manipularea reprezintă acțiunea de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate etc.) să gândească și să acționeze într-un mod compatibil cu interesele inițiatorului, dar nu cu interesele sale. Se utilizează tehnici care distorsionează intenționat adevărul, lăsând impresia libertății de gândire și de decizie. Manipularea informațională prin intermediul mass-media este un fenomen specific mai multor țări cu regimuri politice autoritare sau cu o democrație fragilă, unde persoanele interesate din politic sau din business utilizează mass-media pe care o au în proprietate pentru manipularea opiniei publice în propriul interes.

Tehnicile de manipulare prin
intermediul mass-mediei

Prin modul în care structurează informația, formulează propozițiile și folosesc imagini video sau foto, mass-media pot informa publicul, dar și îl pot manipula. Spectatorii și cititorii trebuie să cunoască principalele tehnici de manipulare media, pentru a se proteja. Propunem câteva tehnici:

➤ Prezentarea selectivă a faptelor

Un reporter/o reporteră, atunci când scrie o știre, este obligat/obligată să relateze despre toate faptele relevante pentru subiect, fără să le selecteze după propria preferință. De exemplu, jurnalistul/ jurnalista scrie o știre în care îl prezintă publicului pe noul viceprimar, numit recent în funcție.

Menționează că acesta este inginer de profesie, are o bogată experiență de muncă, deține diplome de merit, are o familie frumoasă, dar trece sub tăcere faptul că acum trei ani viceprimarul a fost acuzat de luare de mită. Faptul că jurnalistul/jurnalista aduce, selectiv, doar informațiile pozitive, în timp ce le cunoaște și pe cele negative, vorbește despre intenția lui de a manipula cititorii, pentru a genera simpatie față de noul conducător al localității.

➤ Amestecul dintre fapte și opinii

Jurnalistul/jurnalista relatează de la fața locului doar faptele pe care le vede, le observă și le poate proba. El/ea nu face presupuneri și nu își prezintă propriile opinii. De exemplu, într-un liceu elevii au montat, în premieră, un spectacol. Un elev/o elevă care nu a reușit să facă parte din distribuție scrie o știre despre eveniment pentru postul de radio al școlii. El/ea anunță ce, unde și când s-a întâmplat, dar adaugă și aprecierea că spectacolul „a avut un scenariu slăbuț, iar unii actori au jucat fals”. Aceasta este opinia proprie, subiectivă, care nu trebuie exprimată în știre. Comentariile autorului/autoarei ar fi fost necesare doar dacă el/ea ar fi scris un articol de analiză.

➤ Trunchierea citatelor

Exemplu: La 1 septembrie, directorul unui liceu din orașul Fălești a făcut următorul anunț: „Elevii care vor veni la școală cu telefoanele mobile și nu le vor deconecta semnalul sonor în timpul lecțiilor vor fi penalizați”. A doua zi, în ziarul local apare titlul: „La un liceu din orașul Fălești elevii care vor veni la școală cu telefoane mobile vor fi penalizați”. Fraza rostită de director a fost trunchiată. Drept urmare, i-a fost schibat sensul. Enunțul final reprezintă un neadevăr.

➤ Accent pe detalii și estomparea esenței

Exemplu: De câteva zile, într-un orășel au loc mici proteste ale locuitorilor împotriva construcției unei stații PECO lângă un parc. În ziarul primăriei apare un articol în care se povestesc detalii: protestatarii au agresat verbal polițistul care asigura ordinea publică, au blocat timp de două ore activitatea angajaților primăriei etc. Doar în treacăt, într-o singură frază, se spune că oamenii erau „nemulțumiți de construcția stației PECO lângă Parcul Central”. O asemenea abordare arată că interesul autorului/autoarei a fost să devieze atenția cititorului de la principala problemă – construcția stației de alimentare – la fapte secundare, cum ar fi cearta protestatarilor cu polițistul.

➤ Omisiunea subiectelor importante de pe agenda zilei

Instituțiile de presă care transmit știri sunt datoare să reflecte toate evenimentele importante pentru comunitate, desfășurate pe parcursul unei zile. Dacă despre proteste de amploare, accidente grave cu implicarea transportului public, ședințe de Guvern, la care se decid schimbări majore în anumite domenii, nu se spune nimic la știri, avem de a face cu tehnica de manipulare numită omisiune. Ea este aplicată pentru a ascunde de public informații relevante, astfel ca oamenii să nu-și poată manifesta nemulțumirea, revolta sau să întreprindă anumite acțiuni, în funcție de caz.

➤ Folosirea etichetelor

În materialele informative, jurnaliștii/jurnalistele nu au dreptul să aplice calificative persoanelor despre care scriu sau să le pună etichete. Atunci când o persoană este numită de jurnalist/jurnalistă „mafiot”,„oligarh”, „corupt”, se dorește crearea unei percepții negative. Limbajul știrilor trebuie să fie neutru.

➤ Trucarea/mimarea dezbaterilor

În statele democratice, inițiativele autorităților, problemele majore ale societății sau alte chestiuni care vizează viața comunității sunt discutate pe larg, în cadrul unor dezbateri publice. Imaginați-vă o emisiune TV la care se discută o viitoare reformă, iar în studio au fost invitate doar persoane care sprijină inițiativa. Nu este nici o persoană care ar vorbi despre riscurile sau dezavantajele reformei. În mod firesc, aceasta nu este o dezbatere adevărată, deoarece nu există argumente și contraargumente, pluralism de opinii și concurs de idei. Unele televiziuni organizează astfel de dezbateri atunci când au interes să prezinte publicului o inițiativă ca fiind exclusiv bună sau, dimpotrivă, să critice un fapt, un proiect, o idee a adversarilor. Moderatorul dezbaterii trebuie să aibă o poziție neutră.

De ce mass-media aplică tehnici de manipulare?

Interesul de a manipula opinia publică îl pot avea atât guvernele, cât și alte instituții, partide sau grupuri economice. Principalele scopuri ale celor care dirijează procesele de manipulare prin mass-media sunt:

Cum evităm manipularea?

Pentru a evita capcanele manipulării informaționale, este necesar:

• să avem o atitudine critică față de orice informație – aceasta înseamnă să aplicăm „filtrul rațiunii”;
• să verificăm, pe cât este posibil, informația consumată;
• să ne informăm din mai multe surse independente (două sau mai multe televiziuni cu proprietari diferiți, două sau mai multe portaluri, ziare, posturi de radio);
• să cunoaștem cine este proprietarul instituției de presă respective și să luăm în calcul interesele pe care le-ar putea avea acesta;
• să ne cultivăm abilitatea de a trage propriile concluzii în baza in-
  formației consumate și să nu permitem nimănui să tragă concluzii în locul nostru. Altminteri, riscăm să ne lăsăm manipulați.

Cine este trollul?

Un troll este o persoană, de regulă, voit anonimă, dar deseori ascunsă în spatele unor porecle (nickname). Acesta, numit și postac, își face un obicei pasional din a posta și comenta în spațiul virtual, cu scopul de a semăna discordie în internet și pentru a stârni certuri sau iritare. Trollul postează atacuri gratuite la persoană, comentarii malițioase, infamatoare, voit jignitoare, de multe ori fără legătură cu subiectul, menite a distrage atenția sau a provoca cititorii la răspunsuri emoționale.

Imaginea trollface, creată în 2008 de către Whynne de pe DeviantArt pentru un comics web; este adesea folosită pentru reprezentarea trollingului în cultura internautică contemporană.

El petrece mult timp în internet, făcând din trolling o obsesie, o refulare, dar și scenarii mai mult sau mai puțin elaborate, compuse din farse, glume proaste și jigniri gratuite la adresa unor victime (față de identitatea și sentimentele cărora este complet indiferent).

Dar nu întotdeauna trollul este un „farsor”, un „amator de glume proaste” sau un „hater” (persoană care urăște, își ascunde, de regulă, identitatea și se simte mândră că răspândește ură). Destul de mulți trolli sunt folosiți profesional, ca și hackerii, contra unor sume de bani, pentru campanii negative de comunicare, pentru contracararea sau bagatelizarea unor opinii sau informații, pentru răspândirea de falsuri și inducerea în eroare a utilizatorilor.

Vizionați și tutorialul digital Trollingul și efectele nedorite ale internetului. bit.ly/428DB8B