Democrație – diversitate – pluralism

Jocul de rol privind oferta electorală în calitate de candidat/candidată la funcția de primar/primară a demonstrat că a existat o diversitate de opinii și idei în clasă. Clasa, în fond, este un model al diversității din societate, văzută ca un tot întreg. Chiar dacă anumite idei ale noastre ar putea coincide cu cele ale altor oameni, cu siguranță va exista o multitudine de abordări și propuneri. Cu unele va fi de acord un număr mare de oameni, altele vor fi contestate de mai mulți, dar toate au dreptul la viață și trebuie respectate, pentru că astfel se construiește democrația (din greacă, demos = popor, kratos = putere).

Democrația are multe definiții. Le cunoaștem atât de la orele de educație pentru societate, educație electorală, precum și de la cele de istorie. În toate definițiile se regăsește un principiu-cheie – pluralismul. Acesta presupune necesitatea existenței mai multor forțe social-politice (partide, sindicate, organizații religioase etc.) interpuse între membrii și membrele societății și putere, ca o condiție și o garanție a limitării puterii, a funcționării democrației.

Pluralismul recunoaște, prin urmare, diversitatea. Conceptul de diversitate se referă, înainte de toate, la felurile în care oamenii sunt diferiți în ceea ce privește interesele lor, dar și în multe alte moduri: stilul de viață, originea etnică, credințele și valorile, statutul social, genul, generația, graiul și regiunea (urban sau rural, de exemplu) etc.

Dezbaterile pe subiecte de interes comun conturează foarte explicit diversitatea opiniilor. Spre exemplu, ca urmare a Legii privind controlul tutunului, cadrele medicale și persoanele nefumătoare au cerut interdicția completă a fumatului în baruri și restaurante. Pe de altă parte, producătorii de țigări, proprietarii de terenuri și cei de localuri au solicitat revizuirea interdicțiilor severe și instituirea unor spații destinate fumatului.

Diversitatea și pluralismul implică multă disensiune cu privire la interese și subiecte controversate. Acestea funcționează numai dacă există o „sferă a consimțământului”. Pentru a o asigura, pluralismul le cere cetățenilor și cetățenelor să fie de acord cu privire la anumite valori și reguli de bază.

Pluralismul – „piață liberă a ideilor”

Noțiunea de pluralism este strâns legată de doctrina politică liberală și de noțiuni ca drepturile omului, libertate, dar și mass-media sau libertatea de exprimare. Pluralismul presupune dreptul tuturor opiniilor și ideilor să fie exprimate liber, fără constrângeri de niciun fel, într-o societate capabilă să le asculte și să-și formeze propriile opinii și idei despre lume, fenomene sau evenimente.

Aplicat inițial doar în raport cu filozofia, astronomia, politologia și alte științe, conceptul de pluralism este acum utilizat și în raport cu mass-media. Organisme internaționale, cum ar fi Consiliul Europei, OSCE sau Uniunea Europeană, abordează constant, în special în ultimele două decenii, problema pluralismului de idei, raportată la activitatea mass-mediei. Conceptul-cheie în această ecuație este cel de „piață a ideilor”, introdus de poetul savant John Milton încă în 1644, în lucrarea Areopagitica, în care promovează libertatea presei.

Ulterior, conceptul este preluat de filozoful britanic John Stuart Mill, în 1859, în lucrarea On Liberty (Despre libertate), în care apără cu o convingere puternică libertatea de exprimare. Aceasta, în opinia filozofului, este o condiție necesară pentru progresul intelectual și social.
„Nu putem fi niciodată siguri, afirmă el, că o idee nespusă nu conține elemente utile”.

După modelul conceptului economic de piață liberă, piața ideilor se referă la libertatea de exprimare, care, dacă este asigurată și respectată într-o societate, oferă condiții adecvate pentru o competiție liberă și sănătoasă a ideilor. Din dezbatere, negociere și confruntare se naște adevărul, oricât de relativ este el ca noțiune filozofică.

Într-o „piață liberă a ideilor” este loc pentru fiecare, dar aceasta nu înseamnă că toate ideile vor fi acceptate și îmbrățișate de un număr semnificativ de oameni sau de toți oamenii. În lumea politică, anumite idei sunt sacrificate în numele binelui comun al societății, după confruntarea cu ideile și opiniile tuturor actorilor implicați în actul de guvernare și în afacerile publice.

Rolul mediilor în asigurarea pluralismul de idei

Mass-media, la rândul ei, trebuie să se asigure că prezintă toate ideile și opiniile relevante dintr-o societate, astfel încât cetățeanul/cetățeana să-și poată crea propria imagine despre lumea în care trăiește. Aceasta înseamnă că presa trebuie să prezinte o diversitate cât mai mare a vocilor, informând multilateral și pluralist despre oamenii, fenomenele și evenimentele care afectează/influențează viața într-o democrație.

Nu în zadar mass-media mai este numită și „a patra putere” într-un stat. Importanța ei este extrem de mare nu doar în raport cu puterea legislativă, executivă și judecătorească (puteri oficiale care guvernează într-un stat de drept), dar și în raport cu cetățeana/cetățeanul guvernat. Or, o presă liberă, care își înțelege corect (și) rolul de formator și facilitator al dezvoltării pieței ideilor, poate influența calitatea actului guvernării și chiar poate contribui la schimbarea celorlalte trei puteri.

Cum se întâmplă? Să ne imaginăm că, deși fiecare dintre cei care aspiră la funcția de edil al Chișinăului, spre exemplu, are propria opinie și multiple idei în ceea ce privește modul de guvernare locală, mass-media, în schimb, ne prezintă numai una sau câteva, foarte puține, și/sau asemănătoare. Vom fi noi, oare, suficient de informați, în acest caz, ca să putem face o alegere în cunoștință de cauză? Vom putea noi, oare, să ne formăm o imagine complexă despre candidați/candidate, despre ideile pe care le au cu referire la cele mai importante subiecte ce ne vizează (infrastructură adecvată, transport public modern etc.)?

Puțin probabil, dacă accesul nostru la candidați/candidate și la ideile lor va fi limitat de către mass-media. La fel, dacă în societate avem mai multe partide politice, comunități etnice, lingvistice și/sau religioase, asociații obștești cu profil diferit, atunci mass-media, în special cea publică, trebuie să reflecte subiecte legate de realitățile, viața, problemele, preocupările, acțiunile și opiniile tuturor acestor părți ale societății.

De ce? Pentru ca beneficiarul/beneficiara de informație, adică cetățeanul/cetățeana, să cunoască despre complexitatea societății în care trăiește, dar și să poată lua atitudine față de ceea ce se întâmplă în raport cu un grup sau altul.

La fel cum multitudinea opiniilor exprimate în cadrul unui brainstorming este crucială pentru formularea celor mai bune idei pentru un proiect, plan, afacere etc. și găsirea de soluții potrivite pentru o problemă sau alta, tot atât de important este pluralismul, inclusiv al mass-mediei, într-o democrație.

Raportat la presă, pluralismul se poate manifesta la nivel extern (multitudinea și diversitatea instituțiilor media prezente pe o piață) și intern (diversitatea ideilor, opiniilor, a vocilor cărora li se oferă acces în interiorul fiecărei instituții).

Ambele tipuri de pluralism sunt indispensabile într-o democrație, pentru că, dacă pe piața media există o sută de televiziuni, 50 de posturi de radio, trei sute de ziare și o mie de portaluri de știri, dar toate sau majoritatea ne prezintă un singur punct de vedere sau un număr limitat de opinii și idei, atunci nu putem vorbi despre un pluralism real. Și invers, pe piață poate să activeze un număr mai mic de instituții, dar acestea să nu se repete deloc sau foarte puțin în privința spectrului de informații pe care îl difuzează. În acest caz, nivelul pluralismului este mai mare.

O situație ideală ar fi ca multitudinea instituțiilor media să corespundă unei diversități reale a conținutului pe care acestea îl oferă publicului. Astfel, vor fi asigurate atât varietatea vocilor, cât și accesul publicului la aceste voci, care îl vor ajuta să-și formeze propria opinie despre subiectele, fenomenele, evenimentele care se întâmplă în jurul lui.