„v” ceea ce știi deja din informația propusă;
„+” ceea ce ai învățat nou;
„–” informația care diferă de ceea ce știai;
„?” informația confuză sau despre care ai dori să te mai documentezi.
Necesitatea de a comunica și de a transmite rapid informația a existat în toate timpurile. Pentru a o satisface, oamenii au căutat diverse soluții, una dintre ele fiind porumbeii mesageri. Se consideră că primii care au creat servicii poștale au fost romanii. Expresia cale de o poștă s-a constituit în perioada antică, atunci când în Imperiul Roman au fost create mai multe stații poștale. Distanța dintre ele putea fi parcursă mergând timp de o zi și constituia aproximativ 14 km.
Însuși cuvântul poștă este de origine latină și provine de la sintagma statio posita in… ce semnifică „stație amplasată în”. Poșta electronică sau e-mailul este o modalitate modernă prin care, utilizând computerul, telefonul mobil sau laptopul, putem expedia scrisori în mediul virtual.În acest caz, dispozitivul utilizat trebuie să fie conectat la o rețea de internet. E-mail înseamnă și mesajul transmis online.
Primul e-mail a fost expediat la începutul anilor ᾿70 de către inginerul american în informatică Ray Tomilson. Tot el s-a gândit să folosească și semnul @ în structura adreselor de e-mail și să creeze funcția de alipire a documentelor la mesaj.
În procesul de trimitere a unei scrisori există, în mod obligatoriu, un expeditor – cel care trimite mesajul și un destinatar – cel care primește mesajul. De acest lucru ținem cont atunci când trimitem o scrisoare obișnuită, dar e valabil și pentru un e-mail. Diferența constă în faptul că e-mailul poate avea mai mulți destinatari concomitent.
Pentru a trimite e-mailuri, e necesar să ai o poștă personală, pe care să o deschizi pe un anumit site Web: yahoo.com/, gmail.com, mail.ro, hotmail.com și altele. Spre deosebire de scrisoarea tradițională, care trece prin oficiul poștal, un e-mail este trimis prin mijlocirea unui server.
Din moment ce ai decis să ai o poștă electronică, stabilește care va fi adresa ta electronică cu care te identifici. Semnul @ se pronunță „A rond” și este parte a oricărei adrese de e-mail.
Al doilea pas este să creezi o parolă, pe care să o păstrezi în secret.

Poșta clasei va deveni, în scurt timp, „trezoreria” clasei, în care, în ordine cronologică, veți păstra lucrurile importante. Toată clasa va avea acces la aceasta, utilizând-o rațional. Nu este nicio problemă dacă accesați poșta clasei mai mulți colegi și colege concomitent. Puteți plasa aici lucruri utile: fișe cu informații, liste de lectură, teme pentru acasă, pro- duse elaborate în grup etc. Totodată, profesorii pot utiliza poșta pentru a verifica anumite lucrări realizate de elevi.
Libertatea comunicării online a creat și efecte adverse. Unul dintre ele este slangul internetului. Acesta este, așa cum precizează cercetătoarea Elena Ungureanu, „unul dintre cele mai bogate slanguri din istoria limbajelor”, este un tip de jargon computațional, referindu-se la termenii din limbajul informaticii care se încetățenesc treptat în limbajul activ al utilizatorilor.
Un element specific al comunicării virtuale, în special a tinerilor și tinerelor, este sfidarea intenționată a ortografiei, mai ales în cadrul comunicării prin mesageria instantanee. Asistăm la o încălcare intenționată a regulilor ortografice, mai ales în cadrul rețelelor sociale, iar ulterior aceasta devine o obișnuință și la transmiterea mesajelor prin poștă și chiar în celelalte contexte ale vieții. Evident, este una dintre formele de manifestare a spiritului rebel adolescentin al internauților și a internauteor. Trebuie să reținem însă că această deprindere este una vicioasă: scrierea fără semne de punctuație (virgulă, punct), fără majuscule, fără diacritice (ș, ț, ă, î), uzul vocativelor și al interjecțiilor („bă”, „fa”, „omule!”) sau renunțarea la vocale (cnd/când, cf/ ce faci) sunt doar câteva dintre tendințele specifice comunicării online.
Totodată, cercetătoarea Elena Ungureanu vorbește despre textul creolizat, care este un text mixt, alcătuit din două componente neomogene: cea verbală (textul) și cea nonverbală (diferite emoticoane, pictograme). Emoji și emoticoanele, specifice comunicării internauților/internautelor sunt modalități prin care tinerii și tinerele își exprimă rapid emoțiile.
Termenul special care definește codul de comunicare într-o rețea se numește neticheta (net + eticheta). Comunicarea în mediul online, chiar dacă se face de la distanță, trebuie să respecte mai multe reguli esențiale. Neticheta cere să fii o persoană respectuoasă, educată și cărturară, să demonstrezi că nu ești agresiv/agresivă în comunicare și că respecți cultura comunicării online.
Când se utilizează poșta electronică, este important să se respecte mai multe reguli esențiale. De exemplu, fiecare mesaj transmis se recomandă să aibă un „Subiect”, adică un soi de titlu. Atunci când vei expedia un mesaj, vei ține cont de structura unei scrisori clasice. Textul va avea formula de adresare, introducere, conținut, încheiere cu formulă specifică.
Spre deosebire de scrisoarea tradițională, prin e-mail poți expedia diferite imagini, fotografii, filmulețe video și texte de dimensiuni mari, pe care le inserezi utilizând butonul „Lipire” sau „Attach”. Acest lucru responsabilizează asupra conținuturilor expediate.
Urmărește tutorialul Parola: o cheie care trebuie să fie doar a ta de pe portalul Mediacritica.
mediacritica.md/tutorial-digital-parola-o-cheie-care-trebuie-sa-fie-doar-a-ta/


Primul șef de stat care a trimis un e-mail a fost Regina Elisabeta a Marii Britanii. Ea a expediat întâiul său mesaj virtual în anul 1976.
Un element consacrat deja pentru orice adresă de e-mail este @ (A rond). Semnul a fost utilizat prima dată de călugării medievali pentru a prescurta cuvântul ad (prepoziția „la”). Mai multe secole, acesta a fost folosit în domeniul comercial, iar odată cu apariția mașinilor de scris, a fost introdus pe tastatura acestora și ulterior – pe tastaturile computerelor. Acest semn are diferite porecle în diferite limbi. În limba română i se spune „coadă de maimuță”, în limba rusă i se spune „sobacyka” (cățeluș), în limba maghiară – „kukac” (viermișor), iar în limba daneză „snabel” (trompă de elefant).