• Citește cu atenție textul-suport despre sursele media de informare.
• Fă click pe conceptele-cheie atunci când le identifici prima dată și acumulează bonusurile media.

Tipurile de media

Mass-media pot fi clasificate după specializarea matematică și suportul prin intermediul căruia difuzează informația, despre care ați aflat din temele anterioare. Modelul de finanțare și politica editorială sunt alte două criterii de referință.

În funcție de sursele de finanțare, instituțiile de presă se împart în:

Media publică

Media publică este o instituție de presă care nu urmărește scopuri de profit, ci își propune să informeze multilateral, corect și echidistant populația unei țări, regiuni sau localități. Ea este finanțată din banii contribuabililor: fie prin intermediul unor taxe obligatorii, fie prin intermediul impozitelor ce se adună de la populație. Aceste instituții media au datoria să corespundă tuturor funcțiilor presei – să informeze, să educe, să contribuie la culturalizarea și distrarea tuturor categoriilor de public. În toate statele democratice există companii publice de televiziune și radio.

Serviciul public de radiodifuziune și
televiziune al Republicii Moldova

Instituția media publică din Republica Moldova este Compania Teleradio-Moldova, care este finanțată din bugetul de stat, adică din impozitele pe care le plătesc cetățenii și cetățenele. Compania include posturile de televiziune Moldova 1 și Moldova 2 și posturile de radio Radio Moldova Actualități, Radio Moldova Tineret și Radio Moldova Muzical.

Moldova 1 este un post generalist, cu acoperire națională, care produce emisiuni de interes public larg, pentru toate categoriile de populație, având programe în limba română, rusă și emisiuni speciale în limbile minorităților naționale de pe teritoriul țării – ucraineană, găgăuză, bulgară, idiș, romani.

Obiectivele postului, ce derivă inclusiv din legislație, sunt:

• informarea operativă, completă și obiectivă a cetățenilor privind realitatea din țară și de peste hotare;
• asigurarea dreptului omului la informare în baza pluralismului de opinii, imparțialității și echidistanței;
• prezentarea realității social-politice și economice interne, a politicii externe a Republicii Moldova, prin respectarea echilibrului și pluralismului de opinii;
• favorizarea dezbaterilor democratice, schimburilor de opinii între diversele categorii de populație, precum și integrarea în societate a cetățenilor și cetățenilor etc.

Media de stat

Până în anul 2004, Compania Teleradio-Moldova a avut statut de companie de stat. Aceasta înseamnă că autoritățile – Guvernul, Parlamentul – puteau dicta direct politica editorială, ceea ce excludea prezența la TV și radio a vocilor care critică guvernarea, iar președintele Companiei era ales de către deputați. Din 2004, Compania a fost transformată în una publică: are un Consiliul de supraveghere și dezvoltare, ales o dată la șase ani, care, la rândul său, alege președintele Companiei, directorul general al furnizorului public național de servicii media și îl propune Parlamentului pentru a fi desemnat. Astfel, Compania a fost scoasă de sub influența directă a politicului.

Prin însăși natura sa, presa ar trebui să fie independentă față de stat. Jurnaliștii și jurnalistele sunt datori să reflecte toate punctele de vedere existente în societate, nu doar pe cel al autorităților statului. De aceea, în democrațiile dezvoltate nu există instituții media finanțate de stat și prin care autoritățile oficiale și-ar promova politica. Astfel de posturi TV și radio mai sunt însă în țările cu regimuri autoritare și în democrațiile în dezvoltare (de exemplu, în Republica Populară Chineză, Republica Azerbaidjan, Federația Rusă), nu și la noi.

Media privată

O instituție de presă privată reprezintă o întreprindere fondată de una sau mai multe persoane, care a investit bani, având un anumit interes:

• comercial – să obțină venituri din producerea și livrarea informației;
• informativ-educativ – să contribuie la răspândirea cunoștințelor din anumite domenii – cultură, educație, ecologie etc.;
• politic – să influențeze/manipuleze opinia publică, difuzând in-
  formații favorabile pentru ea și dezavantajoase pentru concurenți, promovând linia politică și ideile unui anumit partid sau grup de interese.

În mod normal, proprietarul și redactorul-șef sunt cei care stabilesc politica editorială a redacției. Aceasta însă nu trebuie să contravină standardelor profesiei de jurnalist și normelor Codului deontologic referitoare la echidistanță, onestitate, corectitudine.

Spre deosebire de instituțiile publice, care au obligații clare față de public, inclusiv stabilite prin lege, media privată are o mai mare libertate de a decide ce conținut să producă. Dacă, de exemplu, redacția nu vrea să difuzeze emisiuni sportive sau în limba minorităților naționale, nu va fi obligată să o facă. Media privată, creată, de regulă, cu scopul de a obține un venit – din abonamente, vânzarea spațiului de publicitate – poate alege să producă doar conținut cerut de public, de exemplu, mai mult divertisment și mai puține emisiuni informative.

Media independentă

Indiferent de forma de finanțare și de cine sunt proprietarii, toate instituțiile de presă ar trebui să tindă spre a fi independente editorial. Asta înseamnă că ele, prin ceea ce scriu, nu favorizează nicio forță politică sau economică, nu promovează nicio linie ideologică, dar reflectă echidistant toate problemele și evenimentele din societate.

Actualmente, în Republica Moldova există mai multe instituții media care au proprietari, dar care au adoptat o politică editorială independentă, cum ar fi PRO TV, TV8, Ziarul de Gardă, SP, Newsmaker.md, Agora.md, Nokta.md. Sursele lor de finanțare sunt abonamentele, veniturile din publicitate, împrumuturile nerambursabile (granturi) de la organizații donatoare internaționale.

În același timp, există și media care, prin tot ce transmit, abordează o politică editorială favorabilă unui partid, unei persoane, unui grup de interese etc. De cele mai multe ori, aceste media nu informează in- dependent și echidistant, ci promovează linia politică a finanțatorului sau apropiaților acestuia, manipulând, astfel, consumatorul de media. Despre ele se mai spune că fac partizanat.