Vocabular (clasele a X-a/a XI-a)

a b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z

Actor/actriță

persoană care joacă un rol într-un film, pe scenă sau într-o producție televizată.

Adresă electronică

adresă utilizată pentru transmiterea mesajelor în spațiul online, alcătuită din numele utilizatorului/utilizatoarei sau username și site-ul (gazda) unde se creează adresa de e-mail.

Amprentă digitală

imagine a unei persoane pe internet, generată de experiența sa online, incluzând atât datele cu caracter personal – nume, adresă, fotografii, audio, video, cât și activitatea acestuia pe rețele – texte create și postate, comentarii făcute, like-uri sau distribuiri, prin urmare, orice urmă pe care o lasă în cyberspațiu.

Animator/animatoare

persoană care realizează animații prin desene sau utilizând computerul, pentru a crea filme de animație.

Animație

proces de filmare a mișcării succesive a imaginii într-un film de animație.

Articol

material publicistic în care autorul/autoarea expune informații cu caracter politic, social, științific ș.a. De dimensiuni mai mici sau mai mari, un articol prezintă punctul de vedere al redacției (articol de fond), anumite principii (articol-program, apărut în primul număr al unei publicații nou-apărute) sau dezvoltă un subiect fie în formă de știre, fie în formă de reportaj. Articolul poate avea un caracter descriptiv sau analitic.

Astroturfing

crearea unei false impresii că o anumită opinie este populară în rândul oamenilor prin repetarea aceluiași mesaj, intenționat și continuu, pe rețelele sociale sau în presă, conferindu-i informației o pretinsă „popularitate” pe care, de fapt, nu o are.

Audiență

receptivitate. În domeniul audiovizualului se referă la numărul de ascultători/ascultătoare sau telespectatori/telespectatoare care urmăresc un canal mediatic. Un post de radio poate avea o audiență mare (mulți ascultători interesați). „A avea audiență” înseamnă a fi bine primit de public.

Audioconferință

modalitate virtuală de comunicare prin care se realizează schimbul instant de informații pe cale auditivă, folosind mijloace precum telefonul.

Audiovizual

mijloc de informare și comunicare ce se bazează pe perceperea auditivă și vizuală (radio și televiziune).

Autism virtual

comportament indus de ecranele unor dispozitive ca televizorul, tabletele, calculatoarele și telefoanele inteligente, manifestat prin izolare socială, dificultăți în comunicare și cooperare, perturbări ale somnului sau/și ale poftei de mâncare, oboseală psihică, irascibilitate, nervozitate, deficit de atenție și concentrare.

Blog

pagină web, de obicei menținută de către o persoană, pe care aceasta publică în mod regulat comentarii, descrie evenimente și păstrează dialogul cu cititorii/cititoarele. Termenul a fost inventat în 1999 și este o prescurtare de la „web log”. Dacă este foarte personal, blogul seamănă cu un jurnal personal online, iar dacă reprezintă autorul/autoarea în calitate de angajat/angajată al/a unei organizații media, atunci seamănă cu un jurnal deschis. Cea mai importantă postare apare prima.

Carte electronică (e-book)

echivalent digital al unei cărți tipărite pe suport de hârtie. Fișierul electronic digital conține textul și imaginile unei cărți, iar uneori chiar clipuri video. Se poate citi pe computer (folosind un CD-ROM), pe ecranul unora dintre telefoanele mobile sau pe dispozitive speciale de lectură (e-reader), stabile ori portabile, precum și pe internet.

Chat

metodă de comunicare virtuală prin care se face schimb instant de informații.

Cheapfake (cheap = ieftin și fake = fals)

conținutul digital, în special imagini, videouri sau alte materiale multimedia. Acestea sunt create cu scopul de a fi percepute ca autentice sau veridice, dar sunt produse rapid și cu costuri reduse, fără a avea nivelul de calitate sau autenticitate al conținutului original sau autentic.

Cinefil/cinefilă

persoană amatoare de filme, care frecventează des spectacole cinematografice.

Clip

suită de imagini multimedia, de animație sau film video cu rol ilustrativ, publicitar etc., difuzată pe o secvență de scurtă durată. Clipul poate însoți o melodie sau poate fi o reclamă.

Computer

aparat electronic dotat cu memorie și cu multiple mijloace de analiză și prelucrare a informației.

Comunicare de masă

orice formă de comunicare în care mesajele, având un caracter public, se adresează unei audiențe largi, într-un mod indirect și unilateral, utilizându-se o tehnologie de difuzare. Astăzi, caracterul unilateral este diminuat prin încercarea de a susține o relație de interacțiune între cele două părți prin feedback. (Van Cuilenburg. Știința comunicării. București, 1998)

Comunicare mediată

comunicare realizată prin telefon, calculator, tabletă ca instrumente de mediere, între grupuri de oameni mai puțin numeroase. Această formă de comunicare se numește și virtuală și poate fi de mai multe tipuri: video+audio sau videoconferință; audioconferință; chatul; e-mailul.

Consolă de jocuri

tip de calculator interactiv destinat exclusiv jocurilor virtuale.

Consum mediatic

cantitate de informație primită și timpul petrecut de o persoană în spațiul media.

Controller

element important al consolei, cu ajutorul căruia utilizatorul/utilizatoarea dă comenzi și interacționează cu obiectele de pe ecran.

Critic de film

persoană care scrie despre filme la scurt timp după apariția acestora, le recenzează relatând despre conținut, personaje și detalii despre film, în general. Ei analizează scenariul, regia, performanțele actoricești, precum și detaliile tehnice care țin de modalitatea de filmare, de editare și de montare.

Cultură de masă

termen care definește „nu faptul că este cultura maselor sau că este produsă pentru a fi consumată de mase, ci faptul că îi lipsește atât caracterul reflexiv și subtilitatea culturii «înalte» a elitelor sociale, culturale și academice, cât și simplitatea și concretența culturii folclorice din societatea tradițională”. Consecința a culturii de masă este standardizarea produsului, simplificarea conținuturilor, eliminarea dimensiunilor intelectuale în favoarea atributelor afective și a accesibilității, precum și valorizarea după criteriul economic, adică după profit. Aceasta se orientează în funcție de preferințele „omului mediu” (Adolphe Quetelet). Din această cauză, unii teoreticieni preferă noțiunile de tehnici de difuzare colectivă, canale de difuzare colectivă pentru noțiunea cultură de masă. (Adaptat după M. Coman. Introducere în sistemul mass-media. Iași, 1999)

Cyberflashing

formă de hărțuire online cu caracter sexual manifestată prin expedierea, în mod nesolicitat, a imaginilor care reprezintă organe genitale.

Dedicație

text reverențios, măgulitor, înscris de un autor/autoare pe exemplarul oferit unei persoane, din proprie inițiativă sau la cererea unui cumpărător/cumpărătoare. Autorii/autoarele dau dedicații cu prilejul lansării lucrării. Dedicația semnată de o personalitate sporește valoarea exemplarului. Multe dedicații sunt convenționale, mai ales atunci când autorul/autoarea este solicitat/solicitată de necunoscuți. De obicei, în asemenea cazuri, el/ea se limitează să acorde un autograf (semnătură). În istoria cărții se cunosc numeroase dedicații ample, ditirambice, pentru principi, protectori, academicieni. Genul s-a cultivat și la români, în aceeași manieră, de la începutul secolului al XIX-lea până în prezent. Este o comunicare deseori formală, fără substanță reală în relația interpersonală. Uneori dedicația poate fi originală, inventivă, amuzantă, folosind citatul, jocul de cuvinte, aluzia.

Dezinhibiție online

concept introdus de cercetătorul John Suler, considerat părintele psihologiei cibernetice, care semnifică faptul că în cyberspațiu utilizatorii și utilizatoarele se simt mai liberi decât în viața reală.

Dezinformare

furnizarea de informații incorecte, pentru a induce în eroare opinia publică și a o determina să acționeze într-un anumit mod. Dezinformarea în media poate fi vehiculată prin text scris, audio sau video, iar tehnicile precum negarea faptelor, amestecul dintre adevăr și minciună, generalizarea sunt doar câteva dintre modalitățile prin care are loc manipularea celui/celei care recepționează informația.

Dezinformare malițioasă

o formă a dezinformării care are loc atunci când dezinformatorul a răspândit informații false sau manipulative în mod deliberat și conștient; adeseori acest tip de dezinformare este orientat spre denigrarea cuiva sau provocarea discordiei sociale. Dezinformarea neintenționată are loc atunci când cineva distribuie falsuri sau informații inexacte fără să conștientizeze acest lucru, adică nu în mod intenționat. În acest caz, are loc mai degrabă o eroare de informare, generată de grabă, lipsă de profesionalism sau neatenția umană.

Divertisment

distracție ușoară, petrecere plăcută, care nu implică niciun efort intelectual și nicio dificultate. Masele și elitele apreciază varietatea formelor de divertisment după nevoile specifice. Mass-media și industriile culturale oferă o gamă largă de divertisment: publicații, emisiuni, concursuri.

Documentare

activitate de informare ce presupune consultarea diferitelor surse și instrumente de informare și etape de aprofundare a cunoașterii; implică tehnici de muncă intelectuală și face parte dintr-un demers științific, de cercetare sau de elaborare a unui produs media.

Doxing (scris și „doxxing”)

formă de agresivitate online, manifestată prin publicarea informațiilor personale sensibile ale cuiva (numerele de securitate socială, numerele de telefon, adresele de acasă, fotografiile personale, informațiile despre angajare, adresele de e-mail și informațiile personale ale membrilor familiei) în încercarea de a hărțui, de a intimida, de a compromite sau de a fura identitatea cuiva.

Ecran

suport din diferite materiale (pânză, sticlă, hârtie) pentru proiecția unei imagini. Din acest cuvânt derivă termenul ecranizare – transpunerea pe ecran a unei opere literare prin realizarea unui film. Scenariul acestuia urmează, în linii generale, mai mult sau mai puțin fidel, subiectul textului.

Ediție

(în presă) numerele identice ale unui periodic („în ediția de azi a ziarului local”). Unele ziare pot avea mai multe ediții într-o zi, cu segmente diferite, în edițiile locale, din provincie. Există publicații internaționale care au ediții în diferite limbi, cu elemente ce se referă la țara pentru și în care se realizează ediția (de exemplu, revista National Geographic România). În anumite situații festive, de o importanță majoră, apar ediții speciale, cu tiraje suplimentare ale publicației.

E-mail

cale de comunicare virtuală (corespondență) prin care se face schimb de informații, documente, imagini, dar nu într-un mod instant. Între emiterea și receptarea mesajului poate interveni un decalaj de timp.

Emisiune

comunicare de masă transmisă într-o anumită formă, după un anumit program, cu un anumit scop (informativ, educativ, cultural, de interpretare), pe o anumită durată, prin radio sau televiziune. Aceasta implică un producător/o producătoare, un realizator/o realizatoare și colaboratori/colaboratoare ori invitați/invitate. Poate avea una sau mai multe rubrici și poate fi permanentă sau ocazională (ex.: emisiuni de știri, de divertisment, culturale, muzicale etc.).

Emițător

persoană, grup sau organizație (indiferent de dimensiune, domeniu de activitate, poziționare geografică sau politici promovate), al cărei rol este de a comunica un mesaj receptorului prin intermediul canalelor de comunicare (poșta electronică, televiziunea, radioul, telefonul mobil etc.). Emițătorul reprezintă, de obicei, un grup de persoane profesioniste (ziariști/ziariste, jurnaliști/jurnaliste TV sau radio) și este producătorul/producătoarea de mesaje. Emițător poate fi și un neprofesionist/o neprofesionistă, care transmite mesaje virtuale.

E-reader

dispozitiv special creat pentru citirea cărților electronice, care cuprinde simultan o mare cantitate de informație. Se poate folosi la afișarea nu numai a cărților electronice, dar și pentru ziare, reviste, chiar pagini web.

Familia „post-familială”

familia în care membrii și membrele petrec mai mult timp interacționând cu dispozitivele digitale decât unul/una cu celălalt/cealaltă.

Fals profund sau deepfake

tehnologie de manipulare digitală video sau audio care, cu ajutorul inteligenței artificiale (IA), creează fotografii, videoclipuri sintetice deosebit de realistice. Deepfake-ul poate reproduce vocea umană, gesturile și felul în care arată o persoană.

Film artistic

producție cinematografică ce prezintă, de regulă, o istorie inventată, cu eroi și eroine imaginare, fiind o sursă de divertisment pentru spectatori și spectatoare.

Film documentar

producție cinematografică bazată pe documente și cercetări, care prezintă fapte reale și lucruri interesante din viață, cu scopul de a-i informa pe spectatori/spectatoare.

Film tridimensional (3D)

tehnică de animație realizată cu ajutorul computerului prin crearea efectului de mișcare a elementelor grafice, imagini sintetice care prind viață. Una dintre cele mai populare utilizări ale animației 3D include filmele de acțiune și necesită o pereche specială de ochelari (VR).

Forum de discuție

grup de discuție online, alcătuit din utilizatori și utilizatoare care împărtășesc teme de interes comun.

Fotografie

imagine capturată cu ajutorul unui aparat de fotografiat, făcută vizibilă și permanentă prin tratare chimică sau stocată digital. Cuvântul vine din francezul photographie, preluat de la greci prin photos = lumină și graphos = descriere sau scriere.

Fotogramă

parte a peliculei de film animat care constituie o imagine completă a desenului.

Funcție

contribuție pe care un element o aduce la satisfacerea unei cerințe a sistemului din care face parte, determinând menținerea și dezvoltarea acestuia.

Gazetă

periodic, revistă sau ziar (din francezul gazette). Termenul era folosit frecvent la începutul presei românești, mai rar astăzi. După instalarea regimului comunist, în toate întreprinderile au fost introduse gazetele de perete, panourile de afișaj cu câteva spații în care erau expuse articole manuscrise ori dactilografiate și caricaturi sau fotografii ce ilustrau viața profesională, socială și culturală internă. Articolele erau informative, laudative sau critice și, în mentalitatea epocii, puteau recompensa pe cineva sau îi puteau prejudicia imaginea.

Generic

parte de la sfârșitul unui film în care sunt indicate numele tuturor actorilor și actrițelor care fac parte din distribuție, realizatorii și realizatoarele lui, informații referitoare la coloana sonoră, locațiile și serviciile care au stat la baza filmării producției respective.

Guvernare prin celălalt

„scanarea” diverselor profiluri disponibile online sau interesul pentru ceea ce apreciază ceilalți. Fenomenul a pornit în anii ’50 ai secolului trecut, de la observarea directă a familiei din vecini sau a portretizărilor din mass-media.

Imersiune digitală

formă de pătrundere sau de scufundare, parțială sau totală, în lumea virtuală.

Infodemia

exces de informații, inclusiv false sau înșelătoare, în medii digitale și fizice, care pot provoca o stare de confuzie și comportamente ce pot dăuna inclusiv sănătății. Termenul, derivat din uniunea dintre cuvântul informație și cuvântul epidemie, a fost utilizat de Organizația Mondială a Sănătății în perioada epidemiei de Covid-19 din 2020–2021, cu referință la practica ce constă în răspândirea de știri false despre pandemie și în creșterea panicii printre oameni.

Informație

fiecare dintre elementele noi în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, grup de imagini, indicație a unui instrument etc.).

Informații personale

totalitatea datelor despre o persoană (numele, prenumele, data și anul nașterii, vârsta, adresa unde locuiește, numărul de telefon, numele membrilor și membrelor familiei, fotografii etc.).

Influencer/influenceră

lider/lideră sau formator/formatoare de opinie reprezentat(ă) de celebrități, profesioniști/profesioniste în diverse domenii ori creatori/creatoare de conținut (bloggeri/bloggerițe, vloggeri/vloggerițe sau instagrammeri/instagrammere), care, prin activitatea și prin atitudinea lor, pot influența gândirea, comportamentul, deciziile audienței.

Instrumente Web 2.0

generație de aplicații utilizate în internet, apărute în anii 2004–2005, care implică o varietate de aspecte interactive și colaborative, ușor de utilizat de internauți și internaute. Inventatorul și promotorul termenului Web 2.0 este considerat Tim O’Reilly.

Instrumente Web 3.0 (cunoscut și ca Web3)

următoarea generație de tehnologie de internet, care se bazează în mare măsură pe învățarea automată, inteligența artificială (AI) și tehnologia blockchain. Termenul a fost creat de Gavin Wood, fondatorul Polkadot și cofondatorul Ethereum.

Internaut/internaută

utilizator/utilizatoare din cyberspațiu, care se transformă automat în subiect al rețelei (numit și „navigator” sau „user”).

Internet

rețea informatică de proporții, creată prin intermediul calculatorului. Cuvântul „internet” provine din îmbinarea artificială și parțială a două cuvinte englezești: inter-connected = interconectat și network = rețea. Internetul este considerat a fi principalul vector al „noilor media”, „social media” și principalul mijloc de creare a spațiului virtual, fiind unul dintre elementele centrale de analiză ale noilor media în relație cu virtualitatea. Așadar, internetul este o rețea unitară de computere și alte dispozitive cu adrese computerizate, toate conectate între ele și operând coordonat grație unui ansamblu standardizat de protocoale de transfer de date. Se confundă adesea noțiunea de internet cu cea de WWW (World Wide Web). Ele nu sunt însă același lucru, căci WWW este numai una dintre aplicațiile internetului (e-mailul, de pildă, este alta). WWW – sistem de documente hipertext interconectate, ce pot fi accesate prin internet. Web (engl. web = pânză) – sistem hipermedia care permite accesul la internet.

Interviu

produs al genului publicistic care implică două persoane și constă dintr-o succesiune de întrebări și răspunsuri referitoare la o anumită tematică. Autorul/autoarea principal/principală al/a unui interviu este ziaristul/ziarista, care urmărește coerența dialogului, lăsându-și interlocutorul/interlocutoarea să-și exprime opiniile (amintirile, declarațiile) și dirijând ori nuanțând comunicarea.

Joystick

dispozitiv care permite manevrarea de la distanță a camerei de luat vederi. Operarea de la distanță a acesteia presupune controlul manual și programarea computerizată în prealabil.

Jurnalism cetățenesc

(numit și jurnalism participativ sau știri deschise) – act de participare activă a cetățenilor și cetățenelor la colectarea și analizarea știrilor și informațiilor. Supranumit și puterea a cincea, jurnalismul cetățenesc poate fi practicat de orice om care are un telefon mobil și spirit de observație. Iar odată cu dezvoltarea rețelelor de socializare, nu se mai pune problema canalelor de distribuție a conținutului pe care l-ai filmat sau fotografiat.

Lectură

act comunicațional de receptare a unui mesaj scris. Pasiv sau activ, în măsura în care cititorul/cititoarea interpretează comunicarea, acest act poate fi nonverbal (lectură individuală, mentală) sau verbal (lectura pentru o persoană care, dintr-un motiv oarecare, nu poate citi; lectura colectivă). Lectura colectivă a fost o practică specifică societăților cu puțini membri/membre alfabetizați/alfabetizate și s-a dezvoltat în cadrul vieții comunitare, mai ales în secolul al XIX-lea.

Live streaming

transmiterea în direct a întâmplărilor, a interviurilor sau altor evenimente de interes și care au loc în timp real, pe platforme precum Instagram, Facebook, YouTube sau Twitch.

nume de cont cu care o persoană se identifică în spațiul online.

Magazin

gen de revistă, eclectică sau specializată, bogat ilustrată, de mare tiraj, pentru consum popular. S-a dezvoltat de la începutul secolului al XVIII-lea, îndeosebi în SUA și Anglia, dar și în alte țări din Europa. După tematică și publicul-țintă, există diferite genuri: magazin pentru toată familia, pentru femei, pentru bărbați, pentru tineret, reviste de informatică, sportive ș.a.

Manipulare

acțiune prin care un actor social (persoană, grup, colectivitate) este determinat să gândească și să acționeze într-un mod compatibil cu interesele inițiatorului, dar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenționat adevărul, lăsând însă impresia libertății de gândire și decizie. Influențarea opiniei publice printr-un ansamblu de mijloace (presă, radio, televiziune) prin care, fără a se apela la constrângeri, se impun acesteia anumite comportamente, cultivându-i-se impresia că acționează în concordanță cu propriile interese.
(Dicționar de sociologie. București, 1998. Coordonatori: C. Zamfir și L. Vlăsceanu)

Masă

„Un conglomerat uriaș de oameni, care nu se cunosc între ei, nu se află în relații de proximitate spațială, nu comunică, nu au valori și scopuri comune și pe care nu-i leagă decât un singur lucru – consumul aceluiași produs cultural, distribuit pe scară largă prin tehnologiile moderne.”
(Coman M., Introducere în sistemul mass-media. Iași, 1999)

Mass-media (sau mediile)

termen care desemnează ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare și influențare a opiniei publice, cuprinzând radioul, televiziunea, presa, editurile, internetul (new media) etc. Sinonim relativ cu expresia comunicare de masă, înțeleasă ca „mesaje și procese de comunicare”, și mijloace de comunicare (instrumentele comunicării, mijloacele tehnice de transmitere a mesajelor).

Termenul mass-media s-a format prin sinteza dintre cuvântul anglo-saxon mass = masă, căruia i s-a adăugat latinescul media, cu forma sa de plural, însemnând „mijloace, suportul mijloacelor transmise”. Prin urmare, mijloacele media sunt, în general, definite ca „suporturi tehnice care servesc la transmiterea mesajelor către un ansamblu de indivizi”. Cu ajutorul acestor mijloace, se stabilește o relație de comunicare între creatorul/creatoarea de mesaj și receptor. Numele de comunicare mediată se datorează faptului că acel instrument de mediere permite unuia sau mai multor emițători să difuzeze informații către unul sau mai mulți receptori. Altfel spus, medierea se referă la acele suporturi care se interpun în actul comunicării, între emițător și receptor.

Manșetă

(în presă) text de mici dimensiuni ce rezumă o știre din cuprinsul periodic. Este imprimat, de obicei, pe prima pagină a unui ziar, cu caracter de literă distinct față de acel al articolului la care se referă. Are un rol de atenționare.

Media

suport, mijloc. Mass-media desemnează mijloacele de comunicare în masă (presă, radio, televiziune). Deși este o formă de plural, în limba română este simțită ca formă de singular, deși există tendința de a se folosi un plural: mediile (ca pluralul de la mediu, care înseamnă spațiu – natural, cultural, social, înconjurător).

Megafon

ansamblu format dintr-un amplificator și un difuzor de forma unei pâlnii, folosit pentru transmiterea la distanță a comenzilor; portavoce prin care regizorul/regizoarea transmite indicațiile actorilor și actrițelor, precum și întregii echipe de pe platourile de filmare.

Mesaj al produsului media

conținut de idei, atitudini, emoții și trăiri pe care le interiorizează într-o manieră profund personală un receptor (cititor/cititoare, radioascultător/radioascultătoare, telespectator/telespectatoare etc.) în raport cu tema valorificată prin subiectul oricărui produs media: film, emisiune, piesă muzicală, reclamă, articol etc.

Mesaj viral

mesaj care se răspândește online rapid și pe scară largă, sub formă de texte, imagini, videoclipuri sau alte tipuri de conținut, fiind redistribuit de către utilizatori. Această răspândire rapidă poate fi rezultatul umorului, al sentimentului de oroare/stupoare sau al faptului că mesajul este de interes public, având un puternic impact emoțional.

Microfon

aparat care transformă vibrațiile sonore în oscilații electrice, folosit în cinematografie, radioteleviziune și în telecomunicații.

Moderator/moderatoare

persoană care conduce o comunicare de grup într-o anumită situație comunicațională (dezbatere, masă rotundă, emisiune cu mai mulți participanți). Moderatorul/moderatoarea dirijează discuțiile, dezamorsează eventualele conflicte când acestea depășesc limita admisă în situația respectivă, eventual formulează concluziile. El/ea acționează ca mediator/mediatoare între participanții direcți și între aceștia și public.

Monitor

ecran pe care se afișează textele, imaginile, filmele; aparat de control al unei instalații de telecomunicații, care urmărește imaginea proiectată de aparatele de luat vederi.

Motor de căutare

program apelabil căutător, care accesează internetul în mod automat și frecvent și care stochează titlul, cuvintele-cheie și, parțial, chiar conținutul paginilor web într-o bază de date. În momentul în care un utilizator/o utilizatoare apelează la un motor de căutare, pentru a găsi o informație, o anumită frază sau un cuvânt, motorul de căutare se va „uita” în această bază de date și, în funcție de anumite criterii de prioritate, va crea și va afișa o listă de rezultate (engleză: hit list).

Cele mai utilizate motoare de căutare sunt Google, Yahoo, Baidu, Bing, Ask, Aol, Яндекс ș.a. În topul preferințelor utilizatorilor/utilizatoarelor este în prezent Google, care ne poate ajuta să găsim nu numai site-uri, ci și imagini, locații, cărți și multe alte elemente, grație numeroaselor filtre introduse. Există chiar și Google Scholar, o variantă a motorului de căutare ce se concentrează asupra materialelor științifice care au fost revizuite de către cercetători și cercetătoare, de către profesori și profesoare. Google Scholar este perfect pentru cei care vor să alcătuiască o lucrare științifică și pentru cei care caută materiale pentru o dezbatere.

Mouse

dispozitiv acționat manual, care transmite comenzile utilizatorului/utilizatoarei către computer prin deplasarea cursorului grafic pe ecran (engl. mouse = șoarece, pentru asemănarea exterioară cu un șoarece).

Multimedia

aplicație care, utilizând calculatorul, combină textul, sunetul, imaginile statice și video, procedeele de animație într-o comunicare complexă, urmărește transmiterea de informații sau divertismentul. Cele mai moderne sunt interactive. Astfel, o enciclopedie multimedia ilustrează un fenomen, facilitând selecția informațiilor, detalierea unora dintre ele, vizualizarea tridimensională, permițând utilizatorului/utilizatoarei să circule într-o lume virtuală.

Mulțime

conglomerat uriaș de oameni care nu se cunosc și nu comunică între ei; nu trăiesc în aceeași zonă; nu împărtășesc valori, credințe, convingeri, scopuri comune; sunt eterogeni din punct de vedere economic, social, cultural, religios etc.; sunt legați exclusiv de consumul aceluiași produs mass-media (transmis prin mijloace diverse). În opinia lui Denis McQuail, mulțimea reprezintă „un agregat de spectatori, cititori, ascultători și privitori” caracterizați, în esență, prin dispersie și anonimat.
(Adaptat după Toma Mircea (coord.), Competență în mass-media. București, 2004)

Opinie publică

ansamblu de cunoștințe, convingeri și trăiri afective, manifestate cu o intensitate relativ mare de către membrii unui grup sau ai unei comunități față de un anumit domeniu de importanță socială majoră.
(Dicționar de sociologie. București, 1998. Coordonatori: C. Zamfir și L. Vlăsceanu)

Podcast

emisiune radio (mai nou și video) cu mai multe episoade corelate tematic, care folosește o metodă de distribuție și amenajare pe internet a fișierelor în format audio. Utilizatorii și utilizatoarele unui site pot descărca fișierele în timp real și le pot asculta atunci când doresc, cu ajutorul unor echipamente mobile sau calculatoare ce acceptă formatul în care acestea au fost create. Un autor/o autoare de podcasturi este, de obicei, denumit/denumită podcaster/podcasteră.

Poștă electronică

sistem de comunicare prin care se pot transmite mesaje electronice de la o persoană la alta.

Presă

Presă – totalitatea modalităților de comunicare care pot ajunge la un număr foarte mare de oameni. Presa este o formă de exprimare a libertății de gândire, care contribuie la schimbul de idei, pluralismul de idei și la formarea opiniei publice.

Prezentator/prezentatoare

persoană care, în mass-media sau într-o situație comunicațională publică (festival, premieră), citește un text explicativ. Prezentatorul/prezentatoarea expune textele altei persoane (redactor/redactoare), eventual cu intervenții proprii, ca legătură între mesajele prezentate. Este protagonistul/protagonista emisiunilor de actualități sau conduce concursurile televizate.

Program

plan al unei acțiuni (inclusiv comunicative) care sistematizează desfășurarea acesteia după anumite criterii și intenții (ex.: programul unui spectacol, al unei emisiuni radio/TV, al unei vizite, al unei reuniuni).

Prompter

dispozitiv sau atașament al camerei de filmat pe care rulează replicile ce trebuie rostite de cel care ține un discurs în cadrul unui spectacol sau al unei reprezentații televizate. Ultimele forme de promptere reprezintă ecrane de televizor amplasate dedesubtul camerei de luat vederi, care proiectează replici, indicații scenice etc.

Propagandă

distribuirea intenționată și sistematică a informațiilor sau a ideilor, părtinitoare unui grup sau aparținând unei ideologii, care, într-un mod tendențios sau manipulativ, promovează sau influențează percepțiile, atitudinile și comportamentele publicului-țintă.

Propaganda de război

formă a propagandei caracterizată prin utilizarea mesajelor și informațiilor cu caracter tendențios și manipulativ în timpul conflictelor armate, cu scopul de a influența percepțiile publicului, atitudinile și opinia internațională în favoarea unei anumite părți implicate în război.

Public

comunitate umană constituită, ca atare, într-o situație comunicațională, în legătură cu receptarea unor mesaje, având un centru de interes comun. După gradul de implicare, publicul poate fi asistent sau participativ. După direcțiile de interes, există public general, public specializat și public de grup foarte restrâns. Din punct de vedere geografic, există public global (la nivel planetar, în raport cu mass-media), public național, public local. Publicul general este format din diferite categorii psihosociale, de sex, de vârstă, cu nivel cultural variat și caracteristici determinate de toți acești factori.

Public-țintă

categorie specifică de receptori care preferă un anumit tip de produs media.

Publicitate

formă de comunicare de tip persuasiv, având rolul de a modifica atitudinea receptorilor în sensul achiziției unui produs sau serviciu anume, ale cărui calități anunțate sunt reale.

Radio

mijloc de comunicare în masă. Cuvântul desemnează atât aparatul receptor, cât și tehnologia însăși, bazată pe transmiterea de unde radio (radiodifuziune) în sistem public sau privat (radioamatorism, practicat prin posturi de emisie-recepție particulare, fără scop economic sau cultural). Publicul amator de radio se constituie între 1912 și Primul Război Mondial. Din 1920, în SUA, unele stații radio difuzează programe pentru un public general. Ca mijloc de comunicare în masă, radioul cunoaște o dezvoltare puternică începând cu anul 1921.

Radiodifuziune

emisie de programe sonore prin utilizarea undelor radioelectrice. În România, prima transmisiune pentru public a avut loc în anul 1920. Radiodifuziunea s-a dezvoltat la începutul secolului al XX-lea, printr-o suită de descoperiri și invenții.

Realitate augmentată (RA)

tehnologie ce combină elemente din lumea reală cu cele din spațiul virtual care augmentează (mărește) caracteristicile lumii reale, integrând dimensiunile senzoriale specifice omului: văzul, auzul, mirosul, simțul.

Realitate virtuală (RV)

tehnologie care generează experiențe simulate digital prin imitarea sau înlocuirea mediului real, plasând utilizatorii într-un mediu virtual generat de computer, complet separat de lumea fizică înconjurătoare.

Receptor (destinatar/destinatară)

orice persoană sau grup uman caracterizat atât prin atitudini și opinii comune, cât și prin continuitatea ideilor și valorilor sociale, constituind ținta mesajului transmis de emițător/emițătoare. În limba română avem mai mulți termeni care îi desemnează pe cei/cele care receptează mesajele prin media (consumatorii/consumatoarele de mesaje): public, audiență, cititor/cititoare, radioascultător/radioascultătoare, telespectator/telespectatoare.

Redactor/redactoare

funcție în cadrul mass-mediei scrise și audiovizuale. Autor/autoare de comunicări scrise și orale (știri, comentarii, interviuri), care prelucrează, când este cazul, materialele aduse de reporter/reporteră sau preluate de la agențiile de știri. Funcția există și în activitatea editorială (redactor/redactoare de carte).

Redacție

grup de persoane având funcții redacționale. Într-o editură sau la un ziar există redacții specializate (politică, sport, cultură), un serviciu de tehnoredactare, un serviciu de corectură, unul de difuzare ș.a. Se numește redacție și spațiul de lucru al redactorilor/redactoarelor (ex.: „telefo nez de la redacție”).

Reels-uri

videoclipuri scurte de 15 secunde, foarte populare pe Instagram, care includ secvențe de dans, scene comice (scheciuri) sau oricare conținut creativ și distractiv care prind la public. Aceste produse permit efecte de realitate augmentată, inserare de melodii și temporizator.

Regim al zilei

mod de organizare, prin alternare și dozare ca timp, a activităților desfășurate de o persoană pe durata unei zile.

Replică

orice propoziție, frază, cuvânt sau grup de cuvinte incluse într-un scenariu, pe care un actor/actriță le rostește într-un film, la televizor, la radio sau pe scenă.

Reporter/reporteră

funcție în presa scrisă și audiovizuală. Reporterul/reportera culege informațiile și consemnează evenimentele la fața locului, relatându-le în mod obiectiv (relativ) sau subiectiv.

Revistă

publicație periodică sub formă de carte sau de ziar, cu apariție săptămânală, bisăptămânală, lunară, trimestrială sau anuală, de obicei regulată. De tip magazin, eclectică sau specializată într-un domeniu, revista cuprinde toate genurile presei. De mare sau de mic tiraj, populare sau savante, cu diverse rubrici și ilustrații, revistele acoperă toate domeniile de activitate și se bucură de succes încă din secolul al XVIII-lea. Colecțiile de reviste se conservă în biblioteci, unde pot fi consultate pentru dimensiunea lor documentară și după ce unele își încetează apariția. Acestea reprezintă excelente documente pentru reconstituirea vieții sociale din epocă.

Scene obligatorii

scene tipice pe care spectatorii și spectatoarele așteaptă să le vadă într-un anumit gen de film.

Sext sau sexting

transmiterea unui text, poze sau clipuri cu conținut sexual.

Site

loc în care se pot accesa informații utile (texte, imagini, sunete, programe), într-o rețea, de obicei internet.

Spot

scurt anunț sau reclamă comercială prezentată la radio și televiziune. Expresia „spot publicitar” este, așadar, un pleonasm.

Stories

produse media, imagini sau videoclipuri, create pentru 24 de ore, pe Instagram, Facebook sau Snapchat, în care autorul/autoarea face video sau fotografii, peste care are funcționalități de scriere, inserare imagini, emoji, text, tag, precum și funcția Boomerang – videoclipurile scurte în buclă sau Superzoom – efecte de zoom dramatic.

Stocare

acțiune de înmagazinare în memoria unui computer, laptop, disc sau a unui USB (card flash) a informației.

Știre

informație importantă la momentul respectiv despre evenimente recente, curente sau viitoare, comunicate prin media scrisă și audiovizuală. Ea trebuie să se refere la fapte din viață și la dezvoltarea comunității. Ca gen jurnalistic informativ, știrea trebuie să fie scrisă într-un limbaj neutru, fără adjective și aprecieri, fără figuri de stil și să redea doar faptele, fără ca acestea să fie comentate de jurnalist.

Talk-show

gen de emisiune la radio sau televiziune, în care două sau mai multe persoane discută o problemă de interes public (în engleză, to talk = a vorbi, show = spectacol). Adoptat în limba română, termenul desemnează un tip de program/emisiune cu caracter informativ, analitic, de dezbatere sau divertisment. Participă un moderator/o moderatoare și una sau mai multe persoane invitate, permanent sau ocazional, având un subiect mai bine sau mai puțin delimitat/precizat. Pot interveni sau nu telefonic și alte persoane, presupus competente sau informate în problematica discutată. Publicul se poate pronunța prin SMS, iar o selecție din intervenții se face publică prin crawl, adică afișate ca text derulant în partea de jos a ecranului. Uneori, publicul votează/răspunde la întrebări de tip anchetă, iar în cursul emisiunii răspunsurile (DA/NU), contabilizate, sunt prezentate grafic și statistic.

Tastatură sau claviatură

dispozitiv cu taste care îndeplinesc anumite funcții și servesc la transmiterea comenzilor utilizatorului/utilizatoarei către computer.

Tehnologii informaționale

ansamblu de mijloace, procese, metode, operații etc. utilizate cu scop de informare.

Televizor (TV)

dispozitiv electronic folosit pentru a recepționa și a reda emisiuni de radiodifuziune vizuală (televiziune radiodifuzată), care transmite programe de televiziune, fiind folosit astăzi pentru divertisment, pentru educare și pentru informare. Progresul tehnologic a transformat televizorul într-un dispozitiv complex, care poate accesa internetul și poate reda imagini tridimensionale. Primul televizor color a fost produs de către Toshiba în 1959, iar din 1960 era disponibil pentru cumpărare.

Televiziune

tehnică de transmitere la distanță a imaginilor în mișcare și a sunetului. Acest mijloc de comunicare în masă a apărut ca un „apendice” al radioului și a dobândit autonomie mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial.

Video + audio sau videoconferință

procedeu modern de telecomunicație prin care mai multe persoane aflate în locuri diferite pot participa la o conferință/discuție prin intermediul unui sistem format din computere, camere video și rețea telefonică.

Vidding

practica de a crea viduri, care sunt clipuri video cu muzică din remixajul unor surse media existente.

Violența digitală

utilizarea sistemelor informatice pentru a provoca, a facilita sau a amenința cu violența o persoană, care are ca rezultat sau este susceptibilă să aibă ca rezultat vătămări sau suferințe fizice, sexuale, psihologice sau economice și poate include exploatarea circumstanțelor, caracteristicilor sau vulnerabilităților individului.

Violență online față de femei

orice act de violență în bază de gen față de femei care este comis cu utilizarea TIC. Violența online este o versiune mai prietenoasă a termenului „violență digitală”.

Vlog (prescurtare de la „video blog”)

blog transpus sub forma unui video, jurnal video, publicat pe o platformă online. Acesta permite creatorului/creatoarei să împărtășească informații, experiențe și idei, pe care le distribuie pe YouTube, dar și Vimeo, TikTok, Twitch etc., facilitând astfel exprimarea vizuală și interacțiunea cu audiența. Prin promovarea unor produse, servicii și afișarea unor reclame, vloggerii și vloggerele au și beneficii pecuniare.

Utilizator/utilizatoare online

persoană care utilizează diferite aplicații, recepționând și „consumând” informații din media de socializare.

Zgomot informațional (infoșum)

știre folosită pentru a distrage atenția publicului de la unele informații importante sau de la un eveniment important, căruia, în principiu, publicul ar fi trebuit să-i acorde atenție în primul rând. Informația din acest gen de știri provoacă o anumită reacție emoțională, fie furie, fie bucurie, fie frică. Unele canale media fac zgomot informațional pentru a câștiga audiență, iar altele – intenționat, cum ar fi presa pro-Kremlin, de la Moscova, mai ales în situația războiului din Ucraina.

Ziar

(din it. diario) publicație cu periodicitate zilnică, jurnal, gazetă. Mijloc de informare în masă, apărut ca tipăritură „ocazională” în 1529 și dezvoltat cu periodicitate regulată în secolele următoare. Prin extensie, cuvântul ziar se folosește pentru a desemna (impropriu) și periodice săptămânale. În mod normal, el se referă la cotidian.