Publicitatea, reclama

Publicitatea este o formă de comunicare/prezentare publică, impersonală și persuasivă; o tehnică de promovare menită să informeze, să convingă și să influențeze (publiculproducătorii) atât pe clienții efectivi, cât și pe cei potențiali, cu privire la unul sau mai multe produse, servicii, evenimente/activități, idei, persoane și/sau organizații economice sau non-profit.

David Ogilvy, cunoscut ca „părintele publicității”, a spus: „Nu privesc publicitatea ca pe un divertisment sau ca pe o formă artistică; o consider mai degrabă un mijloc de informare. Atunci când scriu o reclamă, nu vreau să-mi spuneți că o găsiți creativă. Vreau să vi se pară atât de interesantă, încât să cumpărați produsul”. Atunci când este plătit, acest mesaj media se numește reclamă. Ea poate fi făcută print-un articol David Ogilvy (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect, spot etc.

David Ogilvy

Publicitatea este percepută și ca (antonimparonimsinonim) al reclamei și chiar ca o noțiune generală a oricărei activități de promovare. Cu toate acestea, diferența logică este aceea că publicitatea este domeniul/procesul, iar reclama este produsul acestui proces. Reclama reprezintă un tip de dis- curs publicitar, un produs comercial care duce cumpărătorul la furnizor, producător, vânzător.

Reclama definește la superlativ legătura dintre emițător și (cumpărătorreceptorconsumator)). Publicitarul (emițătorul) știe ce-și dorește cumpărătorul (receptorul), iar acesta, la rândul lui, este mulțumit că i-au fost citite gândurile.

Mesajul publicitar

Scopul direct al mesajului publicitar este stimularea dorințelor clienților și clientelor și formarea asociațiilor pozitive în legătură cu produsul sau compania promovată, scop care este atins prin folosirea metodelor de manipulare psihologică mai mult sau mai puțin subtile.

Tot mai multe produse publicitare exagerează (vezi imaginea alăturată), înșală, apelează la sexism și frivolitate, prezintă relatări iraționale, creează așteptări exorbitante și, în general, promovează o societate (informaționalămaterialistăidealistă).

Să ne amintim, în acest sens, de campaniile din ajunul sărbătorilor spirituale – Crăciunul, Paștele! Mesajul transmis către publicul corespunzător trebuie să capteze atenția, să stârnească (poftainteresulrâsul), să convingă publicul țintă și să-l determine să acționeze într-un anumit mod.

Pentru aceasta, el trebuie să fie puternic, atractiv, simplu și concis, să nu aibă decât o temă/subiect, să fie ușor de reținut, să sugereze cea mai potrivită acțiune, precum și beneficiile celor care le vor întreprinde.

În publicitate, se recurge adesea la (complimentestereotipuri), de pildă, a sugera anumite calități fără a le rosti și a le asocia, prin efectul de proximitate, unor caracteristici ale produsului promovat. Așa se întâmplă în reclama la Coca-Cola Light, care are la bază ideea că băuturile răcoritoare fără zahăr ajută la obținerea „siluetei de vis”.

Știrea

Ştirile sunt informații despre anumite evenimente curente, comunicate prin media scrisă și audiovizuală. Ele trebuie să se refere la fapte care vizează viața și dezvoltarea comunității.
Ca gen jurnalistic informativ, știrea trebuie să ofere răspunsuri concrete la întrebările: cine? (a făcut), ce? (a făcut), când? (a făcut), unde? (a făcut), de ce? (a făcut) și cum? (a făcut). Fără aceste răspunsuri, nu putem vorbi despre o știre completă. O știre incompletă poate fi (utilămanipulatoare).

La scrierea și redactarea unei știri se recomandă aplicarea tehnicii Piramida răsturnată. Aceasta constă în prezentarea celor mai importante informații la începutul știrii, adică la baza inversată a piramidei, după care urmează date explicative, complementare, de context și alte detalii.

Se merge pe principiul: dacă, din lipsă de spațiu, am dori să renunțăm la memorabil unele informații din știre, am începe să „tăiem” de la final, adică am renunța la straturile din vârful piramidei. Astfel, am avea o știre mai scurtă, dar informația de bază nu-și va pierde sensul. Începutul trebuie să conțină, așadar, noutatea, exprimată concret și concis, iar sfârșitul – date adiționale, de context, care l-ar ajuta pe cititor să înțeleagă mai bine conținutul.

Elementul definitoriu al știrii este operativitatea. O știre trebuie să ajungă la consumatorii de presă — (tardiv imediat) ce faptul s-a produs. Altfel, ea se învechește și informația nu mai are relevanță – se produc alte fapte, deci apar noi știri. Știrea, spre deosebire de alte produse jurnalistice, cum ar fi comentariul, analiza, articolul de opinie sau editorialul, trebuie scrisă într-un limbaj neutru, fără aprecieri, fără figuri de stil. Ea redă doar fapte, necomentate de jurnalist. Dacă jurnalistul/jurnalista își exprimă propriile opinii în știre, aceasta nu mai poate fi credibilă. Un exemplu clasic de intoxicare informațională îl reprezintă știrile false (eng. „fake news”). Ele generează lipsă de încredere și panică. Persoanele care difuzează asemenea informații, de regulă, obțin profit și servesc intereselor înguste ale unor grupuri.

Concluzionând, reține indiciile unei știri de calitate din infograficul de mai jos.