• Umple bolul cu minim 5 exemple, argumentând alegerile făcute.

• Citește cu atenție fragmentul de text literar propus.

„Am conchis, dar, că lumea era pur și simplu sucită, i-am întors spatele și nu m-am mai gândit la ea, până ce ea nu m-a silit din nou s-o fac…

… Şi-am fost silită într-o bună zi, la școală. O dată pe săptămână aveam oră de Evenimente Curente: fiecărui copil din clasă i se cerea să taie un articol din ziar, să-i asimileze conținutul și să-l reproducă în fața clasei. Exercițiul, zice-se, putea să înlăture o serie întreagă de defecte: stând în fața colegilor, copilul se deprindea cu o ținută corectă, căpăta mai multă siguranță; rostind alocuțiuni, ajungea să cunoască valoarea cuvintelor; buchisindu-și evenimentul curent, își fortifica memoria și, în sfârșit, nimic nu-l făcea mai dornic să se reintegreze în grup decât scoaterea lui vremelnică în afara acestuia.

Ca de obicei, ideea, profundă în felul ei, nu era pusă în aplicare la Maycomb tocmai-tocmai așa cum s-ar fi cuvenit. Mai întâi, puțini copii din mediul rural aveau acces la ziare, astfel că povara evenimentelor curente cădea cu toată

greutatea ei asupra copiilor de la oraș, dându-le celor ce făceau naveta cu au- tobuzul și mai mult impresia că cei de la oraș ar fi favorizați. Copiii de la țară, când puteau, veneau de obicei cu tăieturi din ceea ce numeau ei Foaia curajului, publicație dubioasă în ochii domnișoarei Gates, profesoara noas- tră. De ce se încrunta ori de câte ori vreunul cita din Foaia curajului n-am știut niciodată, în orice caz, într-un fel sau altul, era ceva de prost gust, ca și când ai mânca biscuiți cu sirop ori clătite înainte de prânz sau te-ai apuca să cânți Dulce „zghiară” măgărușul în loc de „zbiară” – adică tot atâtea condamnabile acțiuni pentru dezvățarea cărora erau plătiți profesorii de către stat.

Dar și așa, prea puțini copii știau ce-s acelea evenimentele curente. Micul Chuck-Prichiduță, tare pe multiseculara-i experiență în materie de vaci și ale lor năravuri, era tocmai la mijlocul unei litanii despre Unchiul Natchell, când domnișoara Gates îl întrerupse:

-Charles, dar acesta nu este un eveniment curent, aceasta este o reclamă!

-Cecil Jacobs, în schimb, era în elementul lui. Când îi veni rândul, ieși în fața clasei și-ncepu:

-Bătrânul Hitler…

-Adolf Hitler, Cecil. Să nu începi niciodată o frază cu „bătrânul” nu mai știu cine.

-Da, don’șoară. Bătrânul Adolf Hitler a „prosecutat” pe…

-Persecutat, Cecil…

-Ba nu, don’șoară Gates, așa scrie aici… ăăă, adică… ei, oricum, bătrânul Adolf Hitler îi prigonește pe evrei și-i bagă în închisori, și le ia toate averile și nu-i lasă să iasă din țară, și-i spală pe alienații mintal și…

-Îi spală pe alienații mintali?!

-Da, don’șoară Gates, îmi închipui că n-au destulă minte ca să se spele singuri, nu cred că un idiot e-n stare să se țină curat. În orice caz, Hitler s-a pornit să-i adune și pe toți semievreii și vrea să-i înregistreze în caz că ăia ar vrea să-i facă bucata, și eu cred că e un lucru rău, și ăsta-i evenimentul meu curent.

-Foarte bine, Cecil, spuse domnișoara Gates.
Umflându-se în pene, Cecil se înapoie la locul său. O mână se ridică în fundul clasei:

-Cum poate face una ca asta?

-Cine face și ce anume?, ceru domnișoara Gates, metodic, precizări.

-Vreau să zic cum poate Hitler să pună o groază de lume în țarc?
Guvernu’ de ce nu-l oprește?, spuse posesorul mâinii ridicate.

-Pentru că Hitler este guvernul, răspunse domnișoara Gates și, văzând un prilej de a face educație dinamică, se duse la tablă și scrise mare de tot, cu litere de tipar, cuvântul „DEMOCRAȚIE”.

-Democrație, pronunță ea. Poate cineva să ne dea o definiție?

-Noi, au răspuns câțiva.

-Am ridicat și eu mâna, fiindcă-mi amintisem de o lozincă din timpul unei campanii electorale despre care îmi vorbise Atticus cândva.

-Jean Louise, ce crezi că înseamnă cuvântul acesta?

-Drepturi egale pentru toți, privilegii speciale pentru nimeni, citai eu.

-Foarte bine, Jean Louise, foarte bine, mă aprobă domnișoara Gates zâm- bitoare; apoi, înaintea cuvântului „DEMOCRAȚIE”, scrise „NOI SUNTEM O”. Şi acum, ne ceru ea, întreaga clasă să spună: „Noi suntem o democrație”.

(…Să ucizi o pasăre cântătoare de Lee Harper,
Iași: Polirom, 2014, p. 318-320)

1. Precizează cronotopul fragmentului de text.

• Numește, în ordinea apariției, personajele din fragment.
• Explică esența lecției de evenimente curente și cauza accesului limitat al unor elevi la informare.

2. Lucrând în grupuri a câte 6 persoane, discutați despre fragmentul de text. Fiecare elev/elevă va juca un rol în funcție de culoarea pălăriei gânditoare pe care o poartă.

• Cei care poartă pălăria albă trebuie să înceapă cu: ,,Faptele sunt următoarele…”
• Enunțurile celor care poartă pălăria roșie se axează pe sentimente:
  ,,Sentimentul meu este…” sau ,,(Nu) Îmi place că…”
• Pălăria neagră poate începe cu: ,,Nu e bine pentru că…” sau ,,Ne expunem la un mare risc…”
• Cea galbenă insistă pe: ,,Beneficiile sunt următoarele…”
• Cei care poartă pălăria verde se gândesc la alternative: ,,Ce-ar fi dacă…”
• Cei cu pălăria albastră încearcă să rezume: ,,Care e următorul
  pas…” sau ,,Haideți să rezumăm…”

• Argumentați predilecția pentru un anumit produs, în funcție de vârstă.

• Reflectează asupra produselor media preferate la acea etapă.
• Completează, în caiet, coloana a doua a jurnalului dublu pe baza următoarelor întrebări din coloana întâi:

• Prezintă colegilor și colegelor experiența ta mediatică.
• Discutați în plen după următorul algoritm: