Fotografle de știre (breaking news) care îl reprezintă pe Ahmed în timp ce-și deplânge tatăl ucis în război. Fotografia a fost realizată de un grup de fotojurnaliști de la Associated Press în nordul Siriei, pe 8 martie 2012.

Refugiații trec din Siria în Turcia, traversând râul Oronte. Fotografia a fost realizată în decembrie 2012 (Sursa: ziare.com, accesat la 29.06.2019).

• Care este tema abordată și cât de actuală este?
• Ce mesaj transmit fotografiile umanității?
• În ce rezidă riscul, curajul și profesionalismul fotografilor care le-au realizat?

• Fă click pe conceptele cheie atunci când le identifici prima dată și acumulează bonusurile media.

Fotografia și puterea imaginilor

Fotografia reprezintă limbajul universal al jurnalismului, forța acesteia rezidând în capacitatea de a surprinde momente irepetabile, fiind, într-un anumit fel, un „înghețător al timpului”. Cuvântul „fotografie” a fost creat în 1829 de matematicianul și astronomul britanic Sir Frederick William Herschel, care a inventat și termenii „pozitiv” și „negativ”, utilizați în domeniul fotografiei.

Fotografiile sunt incluse în galerii foto, video și în documentare. Ele nu doar documentează un eveniment și ilustrează textul și voice-overul (tehnică folosită în audiovizual prin care o voce sau mai multe, de regulă, crainici, actori, interpretează un text în vederea promovării unui produs), dar și ajută la relatarea istoriei într-un mod în care articolele scrise nu pot să o facă. În cazul unei istorii, prin fotografii, reporterul relatează fapte, dar transmite și emoții. Fotografiile care aduc în prim-plan drama victimelor războiului din Siria transmit un mesaj mult mai puternic emoțional decât un alineat de descriere prin text.

Fotojurnalismul reprezintă acea parte a jurnalismului care completează povestirea faptelor cu imagini și îl ajută pe consumatorul de presă să creadă în ceea ce citește sau vede. Imaginea permite celui care privește să devină martor ocular la cele întâmplate și să tragă propriile concluzii. Există multe fotografii care au schimbat lumea, arătând părțile ascunse ale multor fenomene terifiante. Un exemplu este Fata afgană, fotografie făcută de Steve McCurry în 1984 și care a cunoscut faima mondială. Imaginea reprezintă o fată pakistaneză, cu ochi verzi deosebit de expresivi, care, în timpul războiului sovietico-afgan, locuia într-o tabără de refugiați. Aceasta a apărut pe coperta revistei National Geographic și a devenit un simbol al refugiaților din Pakistan.

Odată cu apariția fotografiei digitale la începutul secolului XXI, aproape fiecare persoană are un aparat foto și acces la internet, ceea ce a încurajat apariția jurnaliștilor civici și a editorilor de materiale jurnalistice pe internet.
Oricare persoană poate deveni jurnalist civic/jurnalistă civică și poate crea, de exemplu, un fotoeseu/eseu fotografic. Acest produs media permite relatarea și transmiterea unui mesaj complex cu ajutorul fotografiilor.

Fotografia de presă reprezintă una dintre probele pe care le folosește jurnalistul/jurnalista atunci când relatează despre un fapt. Dacă vorbește, de exemplu, despre un miting de protest, fotografia de la eveniment va confirma, prin imagine, locul desfășurării, numărul aproximativ al participanților, atmosfera și revendicările manifestanților. Fără o imagine de la fața locului, cititorilor le-ar fi mai greu să creadă că, într-adevăr, a avut loc un protest.

Fotografia înseamnă credibilitate, iată de ce în redacțiile care țin la reputația lor și produc conținut jurnalistic de calitate, este interzisă prelucrarea fotografiilor în Photoshop (un program de computer care permite retușarea culorilor, combinarea imaginilor, adăugarea elementelor etc.), întrucât se consideră că astfel este denaturată realitatea. Prelucrarea în Photoshop este folosită pentru modificarea fotografiilor în scop de manipulare.

În contextul războiului din Ucraina, rolul fotoreporterilor este crucial. Cu riscul propriei vieți, aceștia oferă imagini reale de pe câmpul de luptă. Un exemplu sunt jurnaliștii Andrei Captarenco și Viorica Tătaru care, de la începutul războiului, continuă să reflecte situația, fiind pe teren. În anul 2023, cei doi au realizat, la Muzeul de Artă al Moldovei, o expoziție multimedia cu genericul „Drumul războiului”, pentru a sensibiliza publicul și a arăta fața crudă a războiului.

Un alt nume de referință în Republica Moldova este Nicolae Pojoga, fotojurnalist, redactor de știri, pedagog, reporter special și expert în domeniul jurnalismului în situații extreme. Acesta a descris războiul de pe Nistru din 1992 în mai multe expoziții fotografice și într-un „Album de război” (2019).

Fotojurnalistul Nicolae Pojoga (1950 – 2025)

Fotografie din arhiva lui N. Pojoga

Fotografiile de presă nu pot fi publicate în niciun caz fără legendă. legendă este textul care însoțește fotografia, explică cine apare în imagine și ce moment anume este surprins. Legenda conține o istorie. Dacă legenda lipsește, fotografia poate fi înțeleasă greșit și interpretată în diferite moduri, ceea ce duce la manipulare prin imagini.

Cum scriem legenda unei fotografii?

Cine este fotojurnalistul/fotojurnalista și ce presupune
etica în fotojurnalism?

Un fotojurnalist/o fotojurnalistă este, în primul rând, o persoană care muncește pe teren. Aceasta înseamnă că se află în permanență pe stradă, la evenimente, între oameni. El/ea trebuie să surprindă realitatea, propunându-și să povestească prin imagini istorii de viață. Un fotograf/o fotografă trebuie să manifeste curiozitate. Provocarea în fotojurnalism, spun specialiștii și specialistele, este să găsească momentul decisiv și să apese pe butonul aparatului de fotografiat.
Atunci când fotografiază sau pun în pagină fotografii realizate de colegi/colege, jurnaliștii/jurnalistele trebuie să respecte anumite reguli:

• 

  nu au voie să amenajeze lucrurile într-un anumit fel, ca să le iasă o fotografie „bună” sau emoționantă. De exemplu, au fost cazuri în care, după explozii sau cutremure de pământ, unii fotografi/unele fotografe plasau intenționat o jucărie printre ruine. Astfel, jucăria sugera că acolo a locuit un copil care acum fie nu a supraviețuit, fie are casa distrusă, fapt ce adaugă tragism mesajului fotografiei;

• nu au voie să publice fotografii în care se văd clar cadavre desfigurate sau sânge, deoarece acest lucru poate afecta emoțional spectatorul/spectatoarea;

• nu ar trebui să interacționeze foarte mult cu persoanele pe care le fotografiază. Acestea trebuie lăsate „în mediul lor” și fotografiate acolo, pentru a le surprinde stările și emoțiile atunci când acestea sunt sincere, și nu „alterate”/modelate de prezența fotografului/fotografei;

• fotografii/fotografele, ca și reporterii/reporterele care scriu, nu au voie să publice imagini din viața privată a oamenilor, dacă acest fapt nu este justificat puternic de un interes public major.

• Aplicați tehnica PRES în raport cu ideea limitelor și libertăților noilor media, atunci când este vizată securitatea internauților/internautelor.
• Concluzionați despre fenomenul cenzurii și despre importanța statutului de garant al democrației, pe care și-l asumă jurnalistul/jurnalista.

O fotografie făcută în anul 1972 și premiată cu cea mai înaltă distincție în jurnalismul american, premiul Pulitzer, publicată de cel mai mare ziar din Norvegia, Aftenposten, a fost blocată de către algoritmul anti-pornografie de la Facebook, iar acest fapt a generat o reacție a redactorului-șef al publicației.

Discutați, în plen, în ce situații vă vor fi utile informațiile din Legea cu privire la dreptul de autor și drepturile conexe?

• Ați avut experiențe în care, din necunoașterea acestor reguli, nu ați acționat corect?

„Conform Legii cu privire la dreptul de autor și drepturile conexe, art. 7 alin. (2) lit. k), operele fotografice constituie obiect ale dreptului de autor. De regulă, fotografiile protejate de dreptul de autor au un semn distinctiv – de exemplu, litera c în cerculeț (copyright) sau watermarkul, care reprezintă inserarea în imagine a numelui autorului/autoarei, siglei, semnăturii, a altor semne distinctive aplicate peste imagine.

Legea spune că, în cazul în care fotografia a fost publicată fără semnătura autorului/autoarei sau cu pseudonim, care nu permite identificarea acestuia/acesteia, redacția este considerată, în absența unei probe contrare, reprezentant al autorului/autoarei, având în această calitate dreptul să protejeze și să exercite drepturile autorului/autoarei (art. 9 alin. (2) Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe).

Referitor la imaginile de pe rețelele de socializare care reprezintă persoane, acestea sunt reglementate de dreptul de autor și dreptul la viața privată. Fotografiile în cauză aparțin autorului/autoarei cu drept de proprietate și, de regulă, pot fi folosite doar cu acordul lui/ei. Fotografia unei persoane private însă nu poate fi utilizată decât cu acordul persoanei, fiind protejată de dreptul la viața privată. Persoanele publice sunt mai puțin apărate de acest drept.

Legislația Republicii Moldova permite folosirea imaginilor fără acordul autorului/autoarei numai în scopuri științifice.”

(„Cum preluăm corect pozele de pe Internet”; Sursa: Mediacritica)

Proiect de grup
Să realizăm o galerie foto!

1. Lucrați în echipe. Realizați o galerie foto, selectând tema (ex. dragostea, prietenia, localitatea mea, indiferența etc).
2. Documentați-vă despre tema dată. Faceți notițe.
3. Faceți mai multe foto (preferabil orizontale),
   din care selectați cel puțin 10.
4. Organizați galeria, în format online sau tradițional, ordonând imaginile și scriind câte o legendă pentru fiecare fotografie.