„v” ceea ce știi deja din informația propusă;
„+” ceea ce ai învățat nou;
„?” informația confuză sau despre care ai dori să te mai documentezi.

Printre efectele negative ale televiziunii și, în special, ale internetului asupra consumatorilor și consumatoarelor de informații este dependența și spălarea creierului prin manipulare. Victimele moderne ale dependenței online, care trăiesc în acest spațiu, pot fi ușor asemuite personajului Don Quijote. De ce? Pentru că eroul celebrului roman Don Quijote de la Mancha, de Miguel de Cervantes, ilustrează, cu patru secole în urmă, faptul cum o lectură unidirecționată, necontrolată, poate conduce la dereglarea și distorsionarea simțului realității și la scoaterea unui om în afara timpului și a spațiului. Așa cum „omul de la Mancha” a fost influențat de cărțile și poveștile romantice ale timpului, și astăzi există o mulțime de victime ale spațiului online care se lasă pradă dezinformării și manipulării informaționale, aplicate tendențios fie de instituții media, fie de influențatori, trolli etc. Ei reprezintă anumite interese – particulare sau ale unor grupuri politice, economice etc. – care alterează endemic spațiul informațional.

Ce este manipularea?

Manipularea, conform Dicționarului de Sociologie, reprezintă acțiunea prin care un actor social (persoană, grup, colectivitate) este determinat să gândească și/sau să acționeze într-un mod compatibil cu interesele inițiatorului, și nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune și prin distorsionarea intenționată a adevărului, lăsând însă impresia libertății de gândire și de decizie.

Manipularea informațională prin intermediul mass-media este un fenomen specific mai multor țări, unde persoanele interesate din politic sau din business utilizează media pe care o au în proprietate pentru a manipula și a influența opinia publică în propriul interes.

Inventatorul World Wide Web, Tim Berners-Lee, avertizează cu privire la câteva probleme grave cu care se confruntă internetul, la 35 de ani de la invenția sa. O amenințare invocată de el este și dezinformarea, tot mai răspândită în mediul virtual. Dezinformarea este o formă a manipulării. Aceasta nu se rezumă numai la falsificarea cunoștințelor, spune și Henri-Pierre Cathala în cartea sa Epoca dezinformării. „Ea se dovedește a fi și o puternică pârghie de acțiune psihologică, de conducere a indivizilor, de dirijare a opiniilor și ideilor, a stărilor sufletești și a comportamentelor umane.”

Minciuna, zvonul, zgomotul informațional (infoșum), infodemia (știri false despre pandemie, boli) sunt alte forme de manipulare atestate și în mediile de la noi, precum și în alte țări. „Noul coronavirus este o bacterie și se tratează cu antibiotic”; „Parlamentul European interzice cuvintele «mamă» și «tată»”; „Uniunea Europeană vrea să «anuleze» Crăciunul”; „Masca de protecție conține viermi sau nanotehnologii” sunt câteva dintre dezinformările răsunătoare care au circulat online și offline în anul 2021, inclusiv în spațiul mediatic de la Chișinău. O parte au fost preluate și traduse de pe site-uri străine de tip clickbait.

Mai nou, se atestă și astroturfingul ca tehnică de manipulare. Aceasta constă în crearea unei false impresii că o anumită opinie este populară în rândul oamenilor prin repetarea aceluiași mesaj, intenționat și continuu, pe rețelele sociale sau în presă, conferindu-i informației o pretinsă „popularitate” pe care nu o are, de fapt. Interesul de a manipula opinia publică îl pot avea atât guvernele, cât și alte instituții, partide sau grupuri economice. Principalele scopuri ale celor care dirijează procesele de manipulare prin mass-media sunt:

Tehnicile de manipulare prin intermediul mass-mediei

Prin modul în care structurează informația, formulează propozițiile și folosesc imagini video sau foto, mass-media informează publicul, dar și îl pot manipula. Noi, în calitate de spectatori/spectatoare, ascultători/ascultătoare și cititori/cititoare, trebuie să cunoaștem ce înseamnă, de exemplu, manipulare prin omisiune, etichetare, estompare a faptelor sau prezentare a acestora în mod selectiv, pentru a le putea identifica și a ne proteja de influența lor nocivă.

1. Prezentarea selectivă a faptelor

Un reporter, spre exemplu, atunci când scrie o știre, este dator să relateze despre toate faptele relevante pentru subiect, fără să le selecteze după propria dorință. Dacă scrie o știre în care informează că în fruntea unui minister tocmai a fost numit un nou ministru, pe lângă mențiunea despre ce meserie și ce experiență de muncă are, nu poate fi trecut sub tăcere faptul că, trei ani în urmă, procurorii au constatat că acesta deține o diplomă de studii falsă. Faptul că jurnalistul prezintă, selectiv, doar informațiile pozitive, în timp ce le cunoaște și pe cele negative, vorbește despre intenția lui de a manipula cititorii și cititoarele, pentru a genera simpatie față de noul ministru.

2. Amestecul dintre fapte și opinii

Jurnalistul sau jurnalista relatează de la fața locului doar faptele pe care le vede, le observă și le poate proba. El/ea nu face presupuneri și nu își prezintă propria opinie. De exemplu, despre un protest al partidelor de opoziție din Republica Moldova, produs în luna iulie 2022, o televiziune a transmis în știri: „Protestul opoziției a eșuat!”. Această afirmație este, de fapt, o opinie a reporterului. Or, în știri, jurnalistul/jurnalista trebuie să vorbească exclusiv despre fapte. Varianta corectă ar fi fost ca în informație să fie indicat numărul de persoane participante, estimat de poliție sau de o altă sursă credibilă, fără a comenta. Dacă ar fi scris un articol de analiză, atunci comentariul din partea autorului sau autoarei ar fi fost necesar. Vezi exemple actuale și relevante pe site-ul mediacritica.md, categoria Media în vizor: mediacritica.md

3. Trunchierea citatelor

Exemplu: Un muzician cu autoritate în Republica Moldova spune, comentând concursul de interpretare Eurovision: „Dintre țările din Europa de Est, Republica Moldova a avut cea mai slabă prestație la Eurovision”. O reporteră grăbită sau rău intenționată a scris: „Maestrul X despre Eurovision: Republica Moldova a avut cea mai slabă prestație la Eurovision”, ceea ce este un neadevăr, întrucât vorbitorul s-a referit la țările dintr-o anumită regiune, și nu la toate cele participante în concurs. Fraza rostită a fost trunchiată. Drept urmare, i-a fost schimbat sensul.

4. Accentuarea detaliilor și estomparea esenței

Exemplu: La realizarea unei știri despre o acțiune pozitivă a unei persoane, cum ar fi rostirea unui discurs bine argumentat împotriva corupției, un jurnalist sau o jurnalistă care manipulează se va concentra pe fapte secundare: va spune că vorbitorul s-a împiedicat când a urcat la tribună, că era însoțit de o echipă de consilieri, întrucât nu este sigur pe sine, va oferi detalii despre locul în care a avut loc evenimentul etc. și va neglija pasajele relevante ale discursului. O asemenea abordare arată că interesul autorului sau al autoarei a fost să devieze atenția cititorilor și cititoarelor de la lucrurile relevante pe care le spune protagonistul știrii la fapte secundare, diminuând astfel importanța subiectului.

5. Omisiunea subiectelor importante de pe agenda zilei

Media care transmit știri sunt datoare să reflecte toate evenimentele importante pentru comunitate, desfășurate pe parcursul unei zile. Dacă despre proteste de amploare, accidente grave cu implicarea transportului public, ședințe de Guvern și Parlament la care se decid schimbări majore în anumite domenii la știri nu se spune nimic, avem de-a face cu tehnica de manipulare numită omisiune sau manipulare prin tăcere. Ea este aplicată pentru a ascunde de public informații relevante, astfel ca oamenii să nu poată înțelege ce se întâmplă și, respectiv, să nu ia atitudine.

6. Folosirea etichetelor

În materialele informative, jurnaliștii și jurnalistele nu au dreptul să aplice calificative persoanelor despre care scriu sau să le pună etichete. Atunci când o persoană este numită „mafiot/mafiotă”, „extremist/extremistă”, „criminal de război” sau i se dau alte calificative în loc să se folosească termeni neutri, se dorește crearea unei percepții negative. Limbajul știrilor trebuie să fie neutru.

7. Trucarea/mimarea dezbaterilor

În statele democratice, inițiativele autorităților, problemele majore ale societății sau alte chestiuni care vizează viața oamenilor sunt discutate pe larg în cadrul unor dezbateri publice. Imaginați-vă o emisiune TV la care se discută o viitoare reformă, iar în studio au fost invitate doar persoane care sprijină inițiativa. Nu este nicio persoană care ar vorbi despre riscurile sau dezavantajele reformei. În mod firesc, aceasta nu este o dezbatere adevărată, deoarece nu există argumente și contraargumente, pluralism de opinii și concurs de idei. Unele televiziuni organizează astfel de dezbateri atunci când au interes să prezinte publicului o inițiativă ca exclusiv bună sau, dimpotrivă, să critice un fapt, proiect, idee a adversarilor. Se urmărește înșelarea publicului, prin inocularea ideii că asupra subiectului discutat există o singură atitudine – pozitivă sau negativă. Moderatorul sau moderatoarea dezbaterii trebuie să aibă o poziție neutră.

Propaganda ca metodă sistemică de manipulare

Propaganda reprezintă o acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți și adepte și a modela percepțiile acestora. Propaganda a fost angajată pe scară largă, în sfera politică, începând cu secolul al XIX-lea, pentru a continua diferitele agende ale politicienilor, ale opoziției și ale grupurilor de interese speciale. Este folosită pentru a evidenția negativul sau poziția unei idei, a unei persoane sau a unei legislații. Adolf Hitler, spre exemplu, a folosit extensiv propaganda, pentru a-și promova ideile antisemite și viziunea sa asupra Germaniei după Primul Război Mondial. În Statele Unite ale Americii, propaganda a fost folosită pentru a ridica moralul publicului larg în timpul războiului și în scopul recrutării.

Procesele de integrare în Uniunea Europeană și de colaborare cu NATO pentru întărirea apărării și siguranței naționale ale Republicii Moldova au făcut ca propaganda rusă, ca parte a războiului hibrid, să devină o problemă majoră de securitate a statului. Scopul propagandei, dezinformării și manipulării din momentul începerii războiului de către Federația Rusă împotriva Ucrainei, pe 24 februarie 2022, îl reprezintă deturnarea vectorului de politică externă al Republicii Moldova, păstrarea dependenței energetice și economice de Federația Rusă, înlocuirea actualei guvernări PAS cu formațiuni politice loiale Moscovei (PSRM, PP „ȘOR” și structuri de înlocuire, cum ar fi Partidul „Renașterea”), precum și păstrarea Transnistriei ca element de șantaj regional și la adresa conducerii de la Chișinău.

Federația Rusă utilizează o variată gamă de mijloace propagandistice pentru promovarea scopurilor sale geopolitice în domenii precum politica, școala, spațiul public, economia, inclusiv Biserica Ortodoxă Rusă. Cea mai eficientă metodă rămâne promovarea intereselor Moscovei prin intermediul unor canale de informare rusești, de limbă rusă, dar și de limbă română. În 2022-2023, a fost suspendată licența de emisie pentru 12 posturi de televiziune. Acestea erau subordonate unor grupări criminale, promovau interese străine cu scopul de a destabiliza situația din țară și justificau războiul de agresiune al Rusiei, proliferând un limbaj agresiv, care incita la ură interetnică.

Despre propagandă se spune că este un joc al minții, care exploatează temerile și prejudecățile oamenilor. Mesajele sunt construite astfel, încât să declanșeze emoții puternice, care anulează gândirea critică. O altă caracteristică a propagandei este lipsa obiectivității. Oamenilor li se prezintă exclusiv un aspect al subiectului abordat – pozitiv sau negativ. Astfel, când se dorește promovarea unui partid, de exemplu, sunt scoase în evidență exclusiv activitățile considerate pozitive și se trec sub tăcere faptele negative, cum ar fi corupția sau proasta administrare a treburilor publice. În cazul propagandei negative, se întâmplă invers: sunt văzute doar faptele negative, fiind trecute cu vederea meritele. Enumerăm, mai jos, câteva caracteristici, după care pot fi recunoscute mesajele propagandistice.

Persoana avizată – „instrumentul” cel mai puternic împotriva manipulării
Reține din infograficul realizat de Asociația Presei Independente (api) cum trebuie să fie prezentate corect și obiectiv faptele, opiniile, produsele de divertisment și publicitate și cum analizăm critic, verificăm și evaluăm produsele media, pentru a ne proteja de manipulare prin dezinformare.

Forme și tehnici de propagandă pentru a influența publicul

Fiecare dintre noi poate recunoaște propaganda atunci când mesajul textual și/sau cel imagistic apelează la diferite tehnici.

Explorează, pentru mai multe informații la acest subiect, următoarea sursă:

• (Video explainer) Manipularea pe înțelesul tuturor: despre tehnica dușmanului și a salvatorului național

Aici vei găsi explicații utile nu doar despre ce este propaganda și cum o recunoaștem, ci și despre: responsabilitatea socială a creatorilor și consumatorilor de propagandă; cum analizăm impactul mesajelor propagandistice; unde întâlnim propaganda.

Știrile false

Propaganda influențează gândirea oamenilor prin caracterul său repetitiv și omniprezent: mesajele propagandistice se regăsesc, perioade îndelungate, sub diverse forme, în diferite produse mediatice. Astfel, repetat în timp, un fals poate fi luat drept adevăr sau o opinie a cuiva poate fi luată drept un fapt împlinit.

Pentru răspândirea mesajelor propagandistice sunt folosite frecvent știrile false. Acestea sunt fie în totalitate informații mincinoase, fie conțin elemente de adevăr, cărora li se adaugă detalii și interpretări ce nu au nimic în comun cu realitatea.

Cum procedăm atunci când credem că am dat de
o știre falsă sau dubioasă?

✓  Verificăm sursa și autorul. Știrile false apar, de regulă, pe site-uri obscure, create special pentru a plasa falsuri. Pot conține în adresa site-ului combinații de felul: xyz.courriere.co.it. De regulă, după ce sunt deconspirate și recunoscute ca falsuri, atât știrile, cât și site-urile respective dispar.

✓  Verificăm persoanele sau instituțiile citate în știre. În multe cazuri, în știrile false nu se face trimitere la nicio sursă sau sunt citate surse necunoscute, imposibil de verificat, către care nu se dă link.

✓  Verificăm dacă informația care ne interesează apare pe site-urile în care avem încredere. Moartea unei personalități nu ar fi trecută cu vederea de portalurile credibile și de mediile tradiționale – televiziunea, radioul, presa tipărită. Dacă nu găsim informația respectivă în știrile instituțiilor mass-media cu autoritate, putem fi siguri că avem în față un fals.

✓  Dacă, înainte de a o putea citi, ni se cere să distribuim știrea, cel mai probabil, conținutul este un fals.

Accesează quizul, sursă RED, Descoperă care sunt tehnicile de manipulare la care apelează jurnaliștii pe educatia.mediacritica.md si răspunde la întrebări, selectând varianta corectă.