Termenul trolling provine din limba engleză și înseamnă „tehnică de pescuitde vânat, ce implică întinderea unei momeli și plimbarea acesteia dintr-o barcă în mișcare”. Într-o altă abordare, se crede că termenul își are originea în jocul World of Warcraft, unde trolls sunt personaje care nu se împacă cu ceilalți și au un bagaj lingvistic limitat.

Actualmente, trollingul se manifestă printr-un comportament ce presupune producerea unui conflictincendiu fără bază reală, menținut pe o comunicare online cu efecte distructive, dar și acțiunea coordonată de anumite persoane care „muncesc împreună” pentru a distorsiona anumite informații referitoare la un personaj politic sau public, pentru a manipula și a promova anumite interese, de cele mai multe ori obscure.
Trollingul este deseori asociat cu hărțuirea online, cu imaginea trollface, creată în 2008 de către Whynne de pe DeviantArt pentru un comics web, este adesea folosită pentru reprezentarea trollingului în cultura internaută contemporană, diferența că trollul este un personaj care își provoacă hărțuitoriivictimele, încercând să obțină de la acestea răspunsuri emoționale, manipulează și creează intenționat panică, discordie. Acest tip de comportament se întâlnește și în rândul adolescentelor și adolescenților, care, pentru a se amuza, pentru a-și alunga plictiseala sau pentru a se răzbuna, recurg la sexism, rasism, griefing (intimidarea, injuriile în mediul online), chiar instigare la violență.
Desigur, trollul de astăzi nu mai este acel erou din mitologia scandinavă, ci un personaj întâlnit în mediul online, care întreține discuții denigratoare, frustrante și răspândește informații nocivepozitive în rândul oamenilor. De regulă, acesta este voit anonim și deseori se ascunde în spatele unor porecle (nickname) sau fură identitatea cuiva (phishing).
Numit și postac, își face un obicei pasional din a posta și comenta în spațiul virtual, cu scopul de a semăna (discordie, înțelepciune) pe internet și de a stârni certuri sau iritare. Uneori, conflictul devine amuzant pentru acesta, dar aproape niciodată pentru ceilalți participanți și participante. Trollul de internet postează, așadar, atacuri gratuite la persoană, comentarii binevoitoaremalițioase, inflamatoare, voit jignitoare, de multe ori fără legătură cu subiectul, menite a distrage atenția sau a provoca cititorii și cititoarele. Rolul lui nu este să aibă dreptate, ci să-i facă pe ceilalți să se îndoiască de propria judecată.
El petrece mult timp pe internet, făcând din trolling o obsesie, o refulare, dar și un set de scenarii, mai mult sau mai puțin elaborate, compuse din farse, glume proaste și jigniri gratuite la adresa unor victime (de identitatea și sentimentele cărora se dezinteresează complet). Dar nu întotdeauna trollul este un farsor, un amator de glume deștepteproaste sau un hater (persoană care urăște și se simte mândră că răspândește ură). Destul de mulți trolli de internet sunt toxici și folosiți profesional, ca și hackerii, contra unor sume de bani, pentru:
Asemenea comportamente și asemenea campanii „de imagine” se regăsesc, de obicei, pe newsgroupuri, forumuri, chatroomuri, bloguri, dar și pe pagini de socializare care permit ascunderea identității „comentatorului/comentatoarei”, precum și în secțiunile dedicate comentariilor cititorilor și cititoarelor din ziarele electronice. Relevantă este clasificarea trollilor, făcută de Centrul de Comunicare al NATO din Riga:

Zeci de mii de conturi și pagini false ce aparțineau unei renumite turmeferme de trolli, susținută de guvernul Federației Ruse, au fost eliminate de Facebook și X în ultimii ani. Potrivit acestora, profilurile false distribuiau știri dubioase, preponderent în engleză, care-l vizau inclusiv pe fostul președinte american Donald Trump, activitatea NATO, variate teorii conspiraționiste, dar și campania electorală a lui Joe Biden, actualul președinte al SUA. La noi, în 2018, pe rețeaua socială Facebook a fost atestată o nouă formă de trolling. Identitatea persoanelor publice din Republica Moldova a fost furată, iar în baza informației s-au creat conturi false. Cel puțin, aceasta s-a observat în cadrul emisiunii „Politica” Nataliei Morari de la TV8, distribuită live pe Facebook.
În timpul live-ului au apărut mai multe comentarii denigratoarepozitive de la persoane publice din mediul jurnalistic, politic și asociativ, cum ar fi Vitalie Călugăreanu, Victor Ciobanu, Maria Ciobanu, Alexandru Cozer, Chiril Lucinschi.
Marina Tauber, Alexei Tulbure, Alexandr Slusari, Nicolae Josan, Cornelia Cozonac. S-a constatat însă că aceste profiluri au fost false și create pe baza informațiilor furatecumpărate de la persoanele în cauză.

Trollingul se transformă deseori în flaming sau este catalogat de mulți internauți și internaute tot ca flame (aprinderea, incitarea spiritelor) sau momeală pentru pornirea „războiului cu/de flăcări” în dezbaterea virtuală pe o temă anume.

În campania electorală din 2019 din Republica Moldova, cu 10 zile până la alegerile parlamentare din 24 februarie, Facebook a închis aproape 200 de conturi și pagini adresate publicului moldovean și gestionate de trolli, adică de persoane care-și ascundeau consecvent identitatea reală.
Pagini ca „MoldovanDream”, „Times New Moldovan” sau clona proiectului „StopFals”, care deconspiră știrile false din media, sunt doar câteva dintre conturile pe care Facebook le-a eliminat. În total, au fost șterse 168 de conturi, 28 de pagini și opt profiluri pe Instagram. Administratorii acestora, în mare parte, distribuiau știri pe cele mai sensibile subiecte politice locale, discutau despre educația în limbile rusă și engleză sau promovau unirea cu România.
În lume există așa-numitele „fabrici de trolli”, locuri în care trollii vin la muncă la fel ca angajații din oricare alt domeniu de activitate, lucrează și până la 12 ore pe zi, scriu un anumit număr de comentarii/postări, inclusiv pe bloguri, și primesc un salariu pentru aceasta. Angajații acestor „fabrici” sunt, de regulă, persoane foarte tinere, studenți sau masteranzi, dar pot fi și jurnaliști profesioniști, foști sau actuali. „Fabricile de trolli” poartă, de regulă, denumirea unor pretinse agenții/institute de cercetare în domeniul cibernetic, al internetului sau cel digital, iar angajații au instrucțiuni concrete și exacte cu referire la conținutul mesajelor pe care trebuie să le livreze publicului.